Cine a scris cartea?

Titlul „Eclesiastul” vine din cuvântul grecesc care indică o persoană care cheamă o adunare, de aceea are sens faptul că încă din Eclesiastul 1:1 autorul se identifică cu cuvântul ebraic „gohelet”, tradus ca „propovăduitor”. Deși oferă doar acest nume misterios care să ne indice identitatea sa, dovezile din carte, alături de mare parte din tradiția evreiască și cea creștină, sugerează că Regele Solomon este autorul Eclesiastului.

Propovăduitorul își spune „fiul lui David, împăratul Ierusalimului”, unul care „a sporit și a întrecut în înțelepciune pe toți cei ce au stăpânit Ierusalimul înaintea mea”, și unul care a strâns multe proverbe (Eclesiastul 1:1, 16, 12:9). Solomonul l-a urmat pe David la tron, în Ierusalim, ca singurul fiu davidic care să conducă întregul Israel din acel oraș (1:12). El era cel mai înțelept om din lume, la vremea sa (1 Împărați 4:29-30) și a scris mare parte din cartea Proverbelor (Proverbe 1:1; 10:1; 25:1). De aceea, putem să-l identificăm fără dubii pe Solomon ca goheleth (n. tr.: propovăduitor) al versetului de deschidere.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Avându-l pe Solomon ca autor al cărții, știm că textul a fost scris cândva înainte de moartea sa în anul 931 î.e.n.. Conținutul cărții Eclesiastul reflectă perspectiva cuiva care privește în urmă la o viață plină de experiențe, dar cu puține recompense de durată. Ca rege, el a avut oportunitatea și resursele să urmărească răsplățile înțelepciunii, ale plăcerii și să lucreze cu sau fără ele. Totuși, tonul obosit al scriiturii sugerează că târziu în viață, el a privit în urmă la nebunia sa cu regret, indicându-ne o viață mai bună, mai simplă, trăită sub călăuzirea lui Dumnezeu (Eclesiastul 12:13-14).

De ce este cartea Eclesiastul importantă?

Eclesiastul ne prezintă o viziune naturalistă a vieții – una care vede viața în mod distinctiv prin ochi umani – dar, în cele din urmă, recunoaște domnia și stăpânirea lui Dumnezeu peste lume. Această calitate umanistică a textului a crescut popularitatea cărții printre tinerii de azi, bărbați și femei care au avut partea lor de durere și instabilitate în viață, dar care încă se agață cu toată speranța lor de Dumnezeu.

Care este ideea principală?

Eclesiastul, la fel ca mare parte din viață, reprezintă o călătorie de la un punct la celălalt. Solomon articulează punctul său de început devreme în carte: „Deșertăciunea a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune” (Eclesiastul 1:2), indicând inutilitatea și lipsa de sens a vieții, în modul în care el o vedea. Nimic nu avea sens pentru el deoarece încercase toate remediile posibile – plăcere, muncă, intelect – pentru a-și alina sentimentul de a fi pierdut în lume.

Cu toate acestea, chiar și în căutarea disperată după sens și semnificație în viață a autorului, Dumnezeu rămâne prezent. De exemplu, citim că din mâna lui Dumnezeu vin mâncarea, apa și munca (2:24); atât păcătosul, cât și cel neprihănit trăiesc înaintea ochilor Lui (2:26); faptele lui Dumnezeu sunt eterne (3:14); Dumnezeu dă putere oamenilor să se bucure de darurile pe care El le oferă (5:19). În cele din urmă, marele adevăr al Eclesiastului stă în recunoașterea implicării lui Dumnezeu în viața noastră. Chiar și atunci când nedreptatea și nesiguranța ne amenință să ne copleșească, noi ne putem încrede în El și Îl putem urma (12:13-14).

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Cu toții tânjim după un sens în viață. De cele mai multe ori această căutare ne duce pe o cale unduită, cărări cu urcușuri și coborâșuri, pline de explozii de satisfacție care strălucesc puternic pentru o vreme, dar apoi dispar. Într-un sens, este satisfăcător să vezi această experiență descrisă în de eclesiast. Când citești paginile Eclesiastului se naște o apreciere pentru umanitatea noastră comună. Când încercăm să ne facem un scop din căutarea plăcerilor, sau dedicarea pentru un loc de muncă, sau prin forarea adâncimilor intelectuale, cu toții, în cele din urmă, ajungem să dăm de o fundătură.

Eclesiastul ne arată un om care a trăit și a trecut prin acest proces, iar la capătul lui a ieșit având o perspectivă mai înțeleaptă, mai experimentată. Când suntem înconjurați de ispita de a proclama goliciunea vieții, putem vedea în Eclesiast o viziune temperată de experiență și redată printr-o pereche de lentile colorate, divine. Viața nu este destinată să ne satisfacă pe deplin, fără intervenția lui Dumnezeu. Rămâne de văzut dacă ne vom încrede sau nu în mâinile Lui sigure și capabile.

Te-ai luptat cu un scop greșit în viață? Simți că îți lipsește sensul și țelul pe care ți le dorești în viață? Ascultă cuvintele lui Solomon care sunt aici să te încurajeze să îți pui încrederea doar în Dumnezeu.