Cine a scris cartea?

Cartea Ezechiel își datorează titlul preotului cu același nume, fiul unui bărbat pe nume Buzi. Descendența preoțească a lui Ezechiel strălucește în lucrarea sa de profet; îl preocupă adesea subiecte precum templul, preoția, slava Domnului și sistemul de jertfe.

Ezechiel 1:1 ne spune că profeția a început „în al treizecilea an”. Cercetătorii consideră, în general, că aceasta era vârsta lui Ezechiel, înțelegând astfel că avea aproape aceeași vârstă cu Daniel, care fusese exilat în Babilon cu aproape un deceniu în urmă. Ezechiel era căsătorit, asemenea multor preoți ai lui Israel. Dar când soția lui a murit, în timpul lucrării sale profetice, Dumnezeu l-a oprit pe Ezechiel din a jeli public moartea ei, ca semn al lipsei de preocupări a lui Iuda pentru lucrurile lui Dumnezeu (Ezechiel 24:16-24).

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Ezechiel a trăit printre exilații iudei din Babilon, într-o așezare aflată pe malul râului Chebar, numită Tel-Abib (Ezechiel 3:15), la mai puțin de 160 km la sud de Babilon. Invadatorii babilonieni aduseseră aproape zece mii de iudei în așezarea aceasta, în anul 597 î.H., printre aceștia numărându-se Ezechiel și ultimul rege al lui Iuda, Ioiachin (2 Regi 24:8-14).

Profeția lui Ezechiel a început după cinci ani petrecuți în Tel-Abib (Ezechiel 1:2) și el continuat să profețească printre oamenii de acolo timp de cel puțin douăzeci și doi de ani (29:17). Pentru că el le vorbea unor oameni pe care Dumnezeu îi exilase din cauza răzvrătirii lor continue față de El, în cea mai mare parte, mesajul lui Ezechiel se referă la judecata pentru păcatele comise (1:1-32:32). Cu toate acestea, asemenea celorlalți profeți, el le-a oferit și o nădejde pentru viitor poporului său care acum rămăsese fără o țară proprie (33:1-48:35).

De ce este cartea Ezechiel importantă?

Cartea Ezechiel enunță judecata atât asupra lui Israel cât și asupra națiunilor din jur, dar prezintă și o viziune a împărăției de o mie de ani din viitor, care completează și îmbogățește viziunea oferită de alte texte din Vechiul și din Noul Testament. Cartea nu prezintă doar o imagine izbitoare a învierii și restaurării poporului lui Dumnezeu (Ezechiel 37), ci oferă cititorilor și o imagine a templului din Ierusalim reconstruit, completat cu întoarcerea slavei lui Dumnezeu în lăcașul Său (40:1-48:35). Această secțiune din urmă a profeției lui Ezechiel privește în viitor spre închinarea oamenilor după revenirea lui Hristos la sfârșitul vremurilor, când El va conduce Israelul și neamurile de pe scaunul Său de domnie din Ierusalim, în timpul domniei Lui de o mie de ani.

Care este ideea principală?

Dumnezeu nu i-a exilat pe israeliți în primul rând pentru a-i pedepsi. Pe Dumnezeu nu L-a interesat niciodată și nu Îl interesează nici acum pedeapsa doar de dragul pedepsei. Mai degrabă, pedeapsa sau judecata din vremea lui Ezechiel a avut menirea de a fi un mijloc pentru atingerea unui scop – acela de a aduce poporul Său la o stare de pocăință și smerenie înaintea singurului Dumnezeu adevărat. Ei trăiseră de atât de multă vreme în păcat și răzvrătire, încrezători în propria putere și în aceea a popoarelor din jur, încât aveau nevoie ca Dumnezeu să le amintească, în cel mai eficient mod cu putință, de natura Lui sfântă și de identitatea lor umilă. După secole de avertismente, mesaje profetice și invazii, Dumnezeu a decis că era nevoie de o acțiune mult mai drastică: trebuia să înlăture poporul din țara care le fusese promisă.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Lucrarea profetică a lui Ezechiel s-a concentrat în întregime asupra comunității restrânse de exilați din Tel-Abib, un popor dezrădăcinat, care își părăsise casele și modul de trai din țara natală și trăia într-o țară străină. Îți poți imagina sentimentele de confuzie și dezorientare care îi însoțeau pe oamenii aceștia zi de zi? Chiar dacă mulți dintre exilați fuseseră implicați direct în comportamentul păcătos care atrăsese judecata lui Dumnezeu, asta nu îi împiedica să se întrebe de ce li se întâmplau acele lucruri.

Ne găsim și noi uneori în situația aceasta și întrebăm „De ce, Doamne?”, așteptând în tăcere un răspuns. A fost nevoie ca exilații să aștepte cinci ani pentru ca Dumnezeu să-l trimită pe Ezechiel și când Dumnezeu a făcut acest lucru, profetul Lui a venit cu un mesaj pe care, foarte probabil, poporul nu voia să-l audă: Dumnezeu este Domnul cerului și al pământului și judecata pe care o trăia poporul era rezultatul păcatului comis de ei.

Cartea Ezechiel ne amintește să-L căutăm pe Domnul în întunericul acelor perioade în care ne simțim pierduți, să ne cercetăm viața și să ne aranjăm viața în concordanță cu voia singurului Dumnezeu adevărat. Vrei să faci asta începând chiar de azi?