Cine a scris cartea?

Conținutul cărții Levitic este în directă legătură cu Exodul, oferind dovezi că aceeași mână a scris ambele cărți. Argumentele care susțin faptul că Moise a scris Exodul confirmă și paternitatea literară asupra cărți Levitic ca aparținându-i lui Moise (vezi capitolul precedent). În plus, găsim mai mult de cincizeci de ocazii în care textul spune „Domnul a vorbit lui Moise” (Levitic 1:1; 4:1; 5:14; 6:1). Noul Testament, de asemenea, face referiri la Moise ca autor al pasajelor din Levitic (Matei 8:4; Luca 2:22; Evrei 8:5).
Cuvântul Levitic este derivat de la numele seminției Levi, ai căror membri fuseseră puși deoparte de Dumnezeu, ca să fie preoții Lui și liderii închinării. Ca titlu al cărții, cuvântul este tradus din Septuaginta și înseamnă „aparținând leviților”. Deși seminția nu este accentuată în carte, subiectul dominant al preoției face ca titlul să fie potrivit.”1 Conținutul cărții avea inițial rolul de a îndruma noua națiune a Israelului în închinare și trăire corectă, astfel încât ei să reflecte caracterul Regelui lor divin.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Legea regăsită în Levitic i-a fost dată lui Moise de către Dumnezeu pe muntele Sinai, unde israeliții își făcuseră tabăra. Deoarece Dumnezeu a dat toate aceste legi detaliate după Cele Zece Porunci, data cea mai probabilă a revelării lor este anul 1446 î.e.n.. Este imposibil să determinăm dacă fiecare lege a fost scrisă atunci; este posibil ca ele să fi fost înregistrate în scris în mod progresiv, în cei patruzeci de ani de rătăcire prin pustie.

De ce este cartea Levitic importantă?

„Cartea Levitic era prima carte pe care un copil evreu o studia; cu toate acestea ea este printre ultimele cărți din Biblie pe care creștinii de azi o studiază.”2 Cititorii de azi sunt descurajați de listele de legi cu privire la dietă, sacrificiu și comportament social. Dar printre aceste directive amănunțit detaliate descoperim sfințenia lui Dumnezeu – distincția, separarea și „diferențierea” Lui totală. De asemenea, învățăm și despre modul în care păcatul devastează relația omenirii cu Creatorul ei.
Dumnezeu a instituit sistemul sacrificial pentru ca poporul legământului Său să se poată bucura de părtășia cu El, prin închinare; de asemenea, acest sistem permitea căința și reînnoirea:
Când un închinător israelit își punea mâna pe animalul de jertfă, el se identifica cu acel animal... acest lucru realiza un transfer simbolic al păcatului său și un transfer legal a culpei lui asupra animalului de jertfă. Apoi, Dumnezeu accepta jertfirea animalului... ca preț de răscumpărare pentru păcatul specific, care a generat sacrificiul.3
La mulți ani după ce Moise a scris Leviticul, Isus a venit să se dea pe sine ca jertfă ultimă, sfântă și perfectă, odată pentru totdeauna, împlinind Legea și anulând necesitatea și valoarea jertfelor viitoare (Evrei 10:10).

Care este ideea principală?

Mesajul general din Levitic este sfințirea. Cartea spune că primirea iertării și acceptării lui Dumnezeu ar trebui urmate de o trăire sfântă și o creștere spirituală. Acum că Israelul fusese răscumpărat de Dumnezeu, ei trebuiau să fie purificați într-un popor demn de Dumnezeul lor. „Veți fi sfinți, după cum și Eu sunt sfânt”, spune în Levitic 19:2. În cartea Levitic învățăm că Dumnezeu iubește când oamenii se apropie de El, dar trebuie să facem lucrul acesta în acord cu termenii Lui.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Această temă a sfințeniei se extinde și bisericii. În Noul Testament, 1 Petru 1:15-16 face referire la Levitic 19:2 când scrie: „după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră. Căci este scris: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt.”. Cei răscumpărați prin mila lui Dumnezeu oferă sacrificii diferite azi; se dau pe sine înșiși (Romani 12:1).
După cum a făcut cu israeliții, Dumnezeu i-a răscumpărat și i-a consacrat pe creștini. Isus s-a dat pe Sine înșuși ca jertfă perfectă în locul nostru, luând pedeapsa pe care o meritam pentru ca noi să fim iertați. Cei care își pun încrederea în actul răscumpărător al lui Isus devin copiii lui Dumnezeu, salvați prin har (Efeseni 2:8-9).
Dacă ești copilul Lui, atunci El își dorește ca tu să oglindești caracterul Lui. El te sfințește la fel cum a făcut-o cu poporul Israel. Viața ta este un ecou al vieții Lui? În ce moduri devii mai asemănător lui Hristos?