Cine a scris cartea?

„Cronicarul”, după cum îi spun cărturarii când vorbesc despre autorul acestei cărți, este anonim. Tradiția evreiască speculează că Ezra ar fi scris cărțile 1 și 2 Cronici, care – la fel ca Samuel și Împărați – formau în original o singură carte. Dar nimic din text nu ne oferă vreun indiciu definitiv cu privire la cine ar putea fi compilatorul acestor texte.

Totuși, câteva indicații din text ne descoperă faptul că autorul și-a bazat scrierea pe o varietate de surse – „arhive”, „cărți” și „documente” – care sunt citate ca fiind documentație istorică de încredere. „Oricine ar fi fost autorul, el a fost un istoric meticulos care a folosit documentele oficiale și neoficiale cu multă atenție.”¹

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Perioada de timp pe care o acoperă 1 Cronici oglindește părți din 2 Samuel și 1 Împărați. Cronicarul și-a concentrat atenția pe domnia lui David în 1 Cronici, incluzând sau omițând diverse evenimente înregistrate în alte istorisiri biblice, astfel că acest text ne prezintă doar evenimentele care erau semnificative pentru scopul autorului. De exemplu, 1 Cronici nu include adulterul lui David cu Batșeba (2 Samuel 11), care era un fapt bine-cunoscut chiar înainte ca autorul să își înceapă cronica, de aceea, nu a considerat necesar să îl repete.

Cartea Cronicilor a fost scrisă cel mai probabil în perioada lui Ezra sau a lui Neemia, în timp ce evreii erau împrăștiați prin imperiul Persan, unii dintre ei fiind totuși întorși în țară. Dovezi arheologice susțin această premiză. „Fragmentele de manuscris din Cronici, găsite la Qumran, susțin aproape cu certitudine data scrierii ca fiind în perioada Persană (538-333 î.e.n.).”²

De ce este cartea 1 Cronici importantă?

Cititorii vor observa spațiul generos oferit genealogiilor. De ce listele cu nume de familie sunt atât de numeroase în Cronici? Cărturarii spun că aceste genealogii serversc mai multe scopuri, printre care: „să demonstreze legitimitatea unei persoane sau revendicarea unei familii a unui rol sau rang... să păstreze puritatea poporului ales și a preoției lui... să afirme continuitatea poporului lui Dumnezeu în ciuda exilului din Țara Promisă.”³

Pe lângă familii, 1 Cronici face și o listă cu preoți, leviți, armate, oficiali ai templului și alți lideri aparținând diverselor ministere.

În Cronici, istoria este prezentată dintr-o perspectivă preoțească. Cronicarul dedicând multă atenție închinării corecte înaintea lui Iahve și aderența la Legea Lui. Autorul include și decizia lui David cu privire la modul corect de mutare a altarului (1 Cronici 13, 15-16) și descrieri detaliate ale readucerii lui în Ierusalim. Cronicarul scoate în evidență și unul din psalmii lui David (16:8-36). Citim și cum David a cumpărat terenul lui Ornan Iebusitul, pe care el l-a dedicat mai apoi construirii templului (21:15-30). Deși David dorea să construiască templul, Dumnezeu i-a revelat faptul că fiul său, Solomon urma să aibă această onoare (17:1-14).

Care este ideea principală?

De ce avem nevoie de 1 și 2 Cronici, când deja avem istorisirile din 2 Samuel, 1 și 2 Împărați? După cum evangheliile lui Matei, Marcu, Luca și Ioan ne oferă perspective diverse asupra vieții lui Isus, la fel și cartea Cronici ne prezintă istoria Israelului cu un scop diferit decât cel al celorlalte cărți istorice. Cărțile 2 Samuel, 1 și 2 Împărați ne prezintă monarhiile lui Israel și Iuda – în mod particular păcatele națiunii care au condus la exil. Dar cartea Cronici, scrisă după exil, se axează pe acele elemente la care Dumnezeu voia ca evrei să mediteze: ascultarea care are ca rezultat binecuvântarea lui Dumnezeu, prioritatea templului și a preoției, și promisiunea necondiționată făcută de Dumnezeu casei lui David.

Rugăciunea lui David, pe care o găsim în 1 Cronici 29:10-19, sumarizează tema pe care cronicarul a dorit să o comunice: gloria lui Dumnezeu, recunoștință față de faptul că familia lui David a fost aleasă ca și conducătoare a națiunii, și dorința ca descendenții lui David să continue să se dedice lui Dumnezeu. Dacă aveau să rămână credincioși lui Dumnezeu, aveau să culeagă binecuvântări.

Când a fost scrisă cartea, descendenții lui David nu mai conduceau ca monarhi peste Israel. Dar cronicarul a dorit ca poporul să-și amintească de descendența davidică, deoarece Dumnezeu le promisese un lider care avea să se ridice din David. După șaptezeci de ani în exilul babilonian, puterea politică și socială a evreilor rămăsese în mâna conducătorilor religioși și nu a celor politici. Povestirea istoriei Israelului printr-o perspectivă regească și preoțească avea ca scop să pregătească poporul pentru venirea unui viitor Mesia.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Citește rugăciunea magnifică a lui David din 1 Cronici 29. Gândește-te la moștenirea ta spirituală. Ai vrea să oferi un model de caracter la fel de sfânt ca al lui David și copiilor tăi? Ce pași trebuie să faci ca să ai în adevăr atitudinea lui David din versetul 11, „Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea și măreția, veșnicia și slava, căci tot ce este în cer și pe pământ este al Tău!”?

Știind că Dumnezeu cercetează inima și că iubește integritatea (1 Cronici 29:17), cere-i Duhului să te umple zilnic și să-ți călăuzească pașii ca generațiile viitoare să fie binecuvântate.