Cine a scris cartea?

Cunoaștem foarte puține lucruri despre Habacuc, în afară de cele două menționări ale numelui său în această carte profetică. În ambele cazuri, el se identifică drept „Habacuc profetul” (Habacuc 1:1; 3:1), un termen care pare să indice faptul că Habacuc era profet de profesie. Aceasta ar putea însemna că Habacuc fusese instruit în privința Legii lui Moise, într-o școală de profeți, o instituție pentru educarea profeților care apăruse după perioada lui Samuel (1 Samuel 19:20; 2 Regi 4:38). De asemenea, este posibil ca Habacuc să fi fost un preot implicat în închinarea adusă lui Dumnezeu la templu. Această presupunere se bazează pe afirmația finală a cărții, de tipul celor regăsite în psalmi: „Pentru dirijorul corului, pe instrumentele mele cu coarde” (Habacuc 3:19).

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Spre deosebire de alte cărți, este mai ușor să se determine data la care a fost scrisă cartea Habacuc. El vorbește des despre iminența unei invazii babiloniene (Habacuc 1:6; 2:1; 3:16), un eveniment care a avut loc la o scară redusă în 605 î.H., înainte de distrugerea totală a capitalei lui Iuda, Ierusalim, în 585 î.H. Descrierea pe care Habacuc i-o face lui Iuda indică o perioadă nefastă în istoria acestuia. Dacă datarea rămâne în apropierea invaziei babiloniene, este foarte probabil ca Habacuc să fi profețit în timpul primilor cinci ani ai domniei lui Ioiachim (609-598 î.H.), pentru un rege care își conducea poporul spre rău.

Profeția lui Habacuc era îndreptată spre o lume care, văzută prin ochii poporului lui Dumnezeu, trebuie să fi părut pe marginea prăpastiei. Chiar și după ce împărăția din nord a fost nimicită, în 722 î.H., poporul lui Dumnezeu a rămas în Iuda. Totuși, în condițiile în care o altă armată puternică străină făcea ravagii, oamenii credincioși, cum era Habacuc, se întrebau ce făcea Dumnezeu. Nu îi dăduse El țara poporului Său? Acum avea de gând să le-o ia? Rugăciunea plină de credință a lui Habacuc pentru rămășița lui Dumnezeu, aflată în fața unei asemenea nimiciri, rămâne și azi o mărturie puternică a credinței adevărate și a nădejdii nepieritoare.

De ce este cartea Habacuc importantă?

Habacuc ne oferă una dintre cele mai remarcabile secțiuni din toată Scriptura, având în vedere dialogul extins dintre Habacuc și Dumnezeu pe care îl conține (Habacuc 1-2). Profetul a început acest dialog motivat de mâhnirea lui legată de „lipsa de acțiune” a lui Dumnezeu în lume. El voia să-L vadă pe Dumnezeu făcând ceva mai mult, mai ales în domeniul dreptății pentru cei care fac răul. Cartea Habacuc înfățișează un profet nemulțumit, destul de asemănător cu Iona, deși Habacuc și-a canalizat frustrarea în rugăciuni și în cele din urmă, în laude la adresa lui Dumnezeu, în loc să încerce să fugă de Domnul, așa cum făcuse Iona.

Care este ideea principală?

În timp ce se afla în Ierusalim și se gândea la starea poporului său, Iuda, probabil că Habacuc era uluit. Răul triumfa în văzul tuturor și Dumnezeu păstra, în mod surprinzător, tăcerea. Unde era? Cât mai avea de gând să lase să continue degringolada aceea? Nu mult, după cum spune Domnul (Habacuc 2:2-3). O altă putere, babilonienii, avea să vină să pună în aplicare judecata în numele Domnului. Toți cei nelegiuiți din Iuda, care crezuseră că vor scăpa nepedepsiți pentru faptele lor rele, pentru totdeauna, aveau să-și primească în curând pedeapsa.

Cartea Habacuc prezintă imaginea unui popor mândru care este smerit, în timp ce oamenii drepți trăiesc prin credința în Dumnezeu (2:4). Ne amintește că, deși Dumnezeu pare tăcut și neimplicat în lumea noastră, El are totdeauna un plan în privința celor răi și va face totdeauna dreptate, în cele din urmă. Exemplul profetului Habacuc îi încurajează pe credincioși să aștepte ajutorul Domnului, să se aștepte ca El într-adevăr să aranjeze toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28).

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Habacuc I-a adresat lui Dumnezeu întrebări de genul celor pe care le punem și noi: „De ce mă faci să mă uit la ce e rău, să privesc necazul în față zi după zi?” (Habacuc 1:3, The Message). Am văzut cu toții dovezile răului în viețile noastre. Am fost atinși cu toții de el. Și avem cicatrice din diferite etape ale vindecării. Înconjurați de rău, ca și cum am fi prinși într-o celulă întunecată pe care noi înșiși ne-am creat-o, suntem adesea puși la pământ din cauza propriilor alegeri nepotrivite sau a lumii noastre decăzute. Dar cartea Habacuc ne amintește că nu există loc prea întunecat sau zid prea gros pe care Dumnezeu să nu-l poată străpunge cu putere, readucându-ne la viață.