Cine a scris această carte?

Cartea lui Iona, scrisă în principal la persoana a treia, nu îl numește explicit pe profet drept autor al propriei relatări, dar nu avem motive să ne îndoim nici de inspirația, nici de veridicitatea istorică a cărții. Identificat în versetul 1 ca fiu al lui Amitai, Iona provenea din Gat-Hefer, un oraș în apropiere de Nazaret, dintr-o zonă care ulterior avea să fie cunoscută sub numele de Galileea (2 Regi 14:25). Astfel, Iona este unul dintre puținii profeți proveniți din împărăția de nord a lui Israel.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

În timpul activității de profet a lui Iona, Israel se înălța printre celelalte națiuni, deși mai degrabă în sens politic decât spiritual. În timpul domniei lui Ieroboam II (793-753 î.H.), care a fost un rege rău înaintea Domnului, granițele lui Israel s-au extins mai mult decât oricând de la domnia lui Solomon. Prosperitatea dobândită a avut drept urmare o cultură materialistă în care se dezvolta nestingherit nedreptatea față de cei săraci și asupriți, acesta fiind unul dintre mesajele cheie ale lui Amos, profetul contemporan cu Iona.

Cu toate acestea, în loc să-l trimită pe Iona cu o profeție la propriul popor, Dumnezeu îi încredințează sarcina de a se duce la capitala Imperiului Asirian, la Ninive. La început, Iona nu a vrut să călătorească spre nord-est pentru a duce mesajul lui Dumnezeu și s-a îndreptat spre cel mai îndepărtat punct vestic pe care îl cunoștea – Tars – situat în Spania de azi. După ce Dumnezeu l-a întors, în cele din urmă, pe Iona în direcția potrivită, profetul a profețit ascultător poporului din Ninive, în timp ce pe tronul Asiriei se afla Ashur-dan III (772-754 î.H.). Deși Asiria se afla de ceva vreme într-o situație politică ce îi mai slăbise puterea, în vremea lui Iona în Israel era renumită cruzimea asirienilor față de prizonierii lor și față de alți indezirabili, ceea ce a dus la necesitatea evidentă a mesajului de pocăință adus de Iona.

De ce este cartea Iona importantă?

Iona a fost unul dintre cei patru profeți scriitori menționați de Isus pe nume în timpul lucrării Sale pe Pământ (ceilalți au fost Isaia, Daniel și Zaharia). Dar Iona a avut parte de mai mult decât de o simplă menționare. Isus chiar S-a identificat cu situația în care Iona a petrecut trei zile în stomacul unui pește uriaș, observând că era o prefigurare a propriei morți, când Isus avea să petreacă trei zile „în inima pământului”, înainte de învierea Sa (Matei 12:39-41). Identificarea lui Isus cu profetul în momentul cel mai de jos al vieții lui Iona își găsește ecoul în cartea Evrei, unde se spune că Isus „a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere” (Evrei 2:17). Cartea lui Iona este o verigă importantă în lanțul profetic, oferind cititorilor o frântură din ceea ce avea să fie moartea și învierea lui Hristos cu sute de ani înainte ca aceste evenimente să aibă loc.

Care este ideea principală?

Când a auzit chemarea lui Dumnezeu, Iona nu a putut vedea dincolo de propria dorință egoistă ca Dumnezeu să-i pedepsească pe asirieni. Cum să vrea Dumnezeu ca el să ducă un mesaj de îndurare unui astfel de popor? A fost nevoie ca Iona să fie frânt, înainte de a duce mesajul lui Dumnezeu. A trebuit ca el să învețe ceva despre îndurarea lui Dumnezeu. Prin fuga la Tars, naufragiul prin care a trecut și timpul cât a stat în burta peștelui uriaș, Iona a fost convins, într-un mod foarte puternic, că mântuirea vine numai de la Domnul (Iona 2:9). Și datorită puterii supreme a lui Dumnezeu, El este singurul care decide unde să reverse îndurarea și mântuirea Sa (4:11).

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Te trezești câteodată că te lupți cu Dumnezeu, dorințele tale trăgându-te într-o parte, iar cele al lui Dumnezeu în alta? Iona s-a aflat exact în această poziție, dar dorința lui a câștigat în defavoarea dorinței lui Dumnezeu, pentru o vreme. Sau cel puțin așa a crezut el. Așa cum vedem adesea în propriile vieți, Dumnezeu Și-a împlinit planurile prin Iona, chiar dacă aceasta a însemnat ca Dumnezeu să introducă o doză mare de smerenie într-o inimă mândră și încăpățânată.

Iona s-a dus până la urmă și a proclamat mesajul lui Dumnezeu, dar lecția acestei cărți nu se încheie aici. Iona a profețit în Ninive, dar nu a fost fericit că a făcut acest lucru (Iona 4:1). Aici găsim o altă piatră de încercare pentru viața noastră: alinierea dorințelor noastre cu cele ale lui Dumnezeu implică totdeauna un proces. Simplul fapt că urmăm de formă voia lui Dumnezeu nu înseamnă că inimile noastre sunt pe aceeași lungime de undă cu a Lui. Dumnezeu dorea atât acțiunile, cât și inima lui Iona. Același lucru îl așteaptă și de la noi.