Judecători

Cine a scris cartea?

Textul cărții Judecători nu ne oferă nicio indicație cu privire la cine ar fi putut s-o scrie, dar tradiția evreiască îl numește ca autor pe profetul Samuel. Cel care dă numele cărților 1 și 2 Samuel a fost ultimul dintre judecători, unul din liderii de excepție pe care Dumnezeu i-a ridicat în acea perioadă, ca să salveze poporul. Judecătorii nu se ocupau doar cu probleme legislative, cum înțelegem noi rolul unui judecător; responsabilitățile lor adesea includeau autoritate militară și administrativă.

De ce Samuel? Autorul cărții Judecători a trăit cu siguranță în zilele de început ale monarhiei. Expresia repetitivă, „în zilele acelea nu era încă un rege în Israel” (Judecători 17:6, 18:1, 19:1, 21:25), ne indică un contrast între evenimentele ce au loc în carte și timpul în care aceasta a fost scrisă. Indicii din cartea Judecători sugerează că a fost scrisă înainte ca David să ajungă pe tronul din Ierusalim (1004 î.e.n.), dar după ce Saul a fost uns împărat (1051 î.e.n.) (comparați Judecători 1:21 cu 2 Samuel 5:6-7 și Judecători 1:29 cu 1 Împărați 9:16). De asemenea, era cunoscut faptul că Samuel scria ocazional.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Percepem judecătorii atât ca o perioadă de timp, cât și ca o carte din Biblie. Perioada judecătorilor a început după moartea lui Iosua la începutul secolului paisprezece î.e.n. (Iosua 24:29) și a continuat până când Saul a fost încoronat rege al Israelului, de către profetul Samuel în anul 1051 î.e.n. (1 Samuel 10:24). Cartea Judecători este o continuare a cărții Iosua, conectată prin descrierile comparabile ale morții lui Iosua (Iosua 24:29-31; Judecători 2:6-9). Evenimentele din cartea Judecători se petrec pe întreaga arie geografică a națiunii, într-o varietate de orașe, cetăți și câmpuri de luptă. Cărturarii cred că unii judecători au condus poporul simultan, în diferite regiuni geografice. Încercările de calculare a perioadei pe care o acoperă cartea Judecătorilor au eșuat, dar, în mare, ea acoperă o perioadă de trei sute de ani, începând imediat după moartea lui Iosua și încheindu-se cu anii dinaintea intrării pe scenă a lui Samuel.

Cel mai probabil conținutul cărții Judecători nu a fost scris în ordine cronologică. Ultimele capitole (Judecători 17-21) ne oferă o perspectivă generală a climatului moral din acele zile, și nu a evenimentelor care s-au întâmplat după judecătorii despre care citim în primele capitole, astfel ni se prezintă mai degrabă o perioadă simultană.

De ce este cartea Judecători importantă?

Perioada judecătorilor vine într-un timp de mare apostazie în Israel. Națiunea trecuse prin tulburări politice și religioase odată cu încercarea poporului de a cuceri acele părți ale țării care nu fuseseră luate în stăpânire. Semințiile s-au luptat și între ele, aproape curățind de pe fața pământului seminția Manase (Judecători 12) și Beniamin (20-21). Tiparul comportamental din cartea Judecători este clar: poporul se răzvrătea prin idolatrie și necredincioșie, Dumnezeu aducea judecata prin națiunile înconjurătoare care asupreau Israelul, Dumnezeu intervenea și îi salva – sau îi judeca, iar poporul se întorcea la Dumnezeu. Iar când din nou poporul păcătuia, ciclul o lua de la capăt.

În mod ironic, în această carte întâlnim și mulți eroi ai credinței: Otniel, Samson, Șamgar, Debora, Ieftat, Ehud... persoane imperfecte care au răspuns chemării lui Dumnezeu de a-i salva pe israeliți, uneori chiar în moduri cu adevărat dramatice. Cartea include și unele dintre cele mai grafice, violente și tulburătoare acțiuni din întreaga Scriptură – unele făcute în numele dreptății, altele în numele răului.

Care este ideea principală?

Mesajul principal din Judecători este că Dumnezeu nu lasă păcatul nepedepsit. După cum am văzut stabilit în cartea Exodului, Israel era poporul lui Dumnezeu – El era Regele lor. Ei însă au uitat legământul făcut pe muntele Sinai. În cartea Judecători, El îi disciplinează pentru că merg după alți dumnezei, neascultând legile cu privire la jertfe, implicându-se în acte sfidătoare de imoralitate și uneori ajungând până la anarhie. Totuși, ei erau poporul lui Dumnezeu, El le-a ascultat strigătele și a ridicat lideri care să îi salveze. Din nefericire, acele persoane ale credinței nu au avut suficientă influență încât să schimbe direcția națiunii. Inabilitatea poporului de a rezista în fața influențelor păcătoase ale canaaniților a adus la iveală dorința lor pentru o monarhie centralizată, condusă de un rege drept pe care Dumnezeu avea să-l aleagă ca intermediar al Lui.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Memoria este un dar. Trecutul ne învață nenumărate lecții despre cum să trăim azi. Israeliții au uitat. Ei nu și-au adus aminte evenimentele miraculoase care i-au adus în țara în care erau, sau legământul care îi unea cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu și-a uitat legământul – și datorită dragostei Sale pentru poporul Lui, El îi disciplina când păcătuiau, ca să se întoarcă la El.

Tu ai uitat faptele mari pe care Dumnezeu le-a făcut în viața ta? Poate circumstanțele dificile îți copleșesc credința. Simți că Dumnezeu te disciplinează chiar în momentul acesta? Să știi că El îi pedepsește pe cei pe care îi iubește (Evrei 12:5-11). Întoarce-te la El. Amintește-ți, încrede-te în El și ascultă-L. El te așteaptă cu brațe deschise.

Related Articles

Nothing Found

It seems we can’t find what you’re looking for. Perhaps searching can help.