Cine a scris cartea?

Profetul Mica se identifică prin intermediului orașului său natal, Moreșet, care se afla aproape de granița cu Filistia și Iuda, la aproximativ 40 km la sud-vest de Ierusalim. Având în vedere că el locuia într-o zonă agricolă, în cea mai mare parte, Mica se afla în afara centrelor de putere din țara sa, ceea ce a făcut ca el să fie preocupat mai ales de cei umili, de cei mai puțin privilegiați, păturile inferioare ale societății – cei şchiopi, cei izgoniţi, cei asupriți (Mica 4:6). Prin urmare, mare parte din profeția lui Mica este îndreptată către liderii puternici din Samaria și Ierusalim, capitalele lui Israel, respectiv Iuda (1:1).

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Fiind contemporan cu Isaia și Osea, Mica a profețit în timpul anilor importanți din preajma căderii tragice a lui Israel sub stăpânirea Imperiului Asirian (722 î.H.), acesta fiind unul dintre evenimentele prezise de el (Mica 1:6). Mica spune încă de la începutul cărții că a profețit în anii în care au domnit Iotam, Ahaz și Ezechia în Iuda, fără să mai menționeze și acel șir de regi infami care au domnit în aceeași perioadă în împărăția de nord a lui Israel, ducând la căderea acesteia.

În această perioadă, în timp ce Israel exploda din interior din cauza efectelor guvernării unor regi răi și necredincioși, Iuda părea în plină ascensiune spre culmea destinului său, într-o singură generație, numai pentru ca în generația următoare să decadă. În vremea aceasta, în Iuda, alternau la putere regi buni și regi răi, un tipar vizibil în succesiunea regilor Iotam (bun, 2 Regi 15:32-34); Ahaz (rău, 2 Regi 16:1-4); Ezechia (bun, 2 Regi 18:1-7).

De ce este cartea Mica importantă?

Cartea Mica prezintă una dintre cele mai importante profeții despre Isus Hristos din tot Vechiul Testament, referindu-se cu aproape șapte sute de ani înainte de nașterea lui Hristos la locul nașterii Sale, Betleem, precum și la natura Sa eternă (Mica 5:2).

Profeția lui Mica despre nașterea lui Isus este înconjurată de una dintre cele mai lucide imagini ale viitorului lumii sub domnia Prințului Păcii (5:5). Această împărăție viitoare, pe care specialiștii o numesc împărăția de o mie de ani, va fi caracterizată de prezența multor națiuni care vor trăi împreună în pace și în siguranță (4:3-4) și vor veni la Ierusalim să se închine regelui de pe scaunul de domnie, adică lui Isus însuși (4:2). Având în vedere că aceste evenimente nu au avut loc încă, așteptăm cu nerăbdare împărăția de o mie de ani care va veni la un moment nedeterminat din viitor.

Care este ideea principală?

Mare parte din cartea Mica se desfășoară în jurul a două predicții semnificative: una despre judecata asupra lui Israel și Iuda (Mica 1:1–3:12, cealaltă asupra restaurării poporului lui Dumnezeu în împărăția de o mie de ani (4:1–5:15). Judecata și restaurarea inspiră teamă și speranță, două idei îngemănate în secvența finală a profeției lui Mica, scena unei săli de judecată în care poporul lui Dumnezeu este supus judecății în fața Creatorului pentru îndepărtarea sa de Dumnezeu și de alții (6:1–7:20). În această secțiune, Dumnezeu îi amintește poporului de lucrările Sale bune pentru ei, cum le purtase El de grijă în timp ce pe ei îi preocupa numai propriul interes. Dar în loc să îi lase poporul doar teama de judecată și durerea provocată de aceasta, cartea Mica se încheie cu apelul profetului la Dumnezeu ca singura sursă de mântuire și de îndurare (7:7), îndreptând atenția poporului spre o nădejde veșnică în Dumnezeul lor veșnic.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

MÎn cea mai mare parte, acuzația lui Mica la adresa lui Israel și Iuda se referă la nedreptatea acestor popoare față de cei umili – relații de afaceri incorecte, furt, tratament rău aplicat femeilor și copiilor și conducători care trăiau în lux pe seama muncii grele a celor de jos.

În ce domeniu se manifestă nedreptatea în viața ta? Cine sunt cei umili din viața ta? Ai nevoie de o chemare la pocăință, asemenea poporului din Israel și Iuda?

Chemarea înflăcărată la pocăință, adresată de Mica poporului ales al lui Dumnezeu, ne-ar atinge dureros de direct pe mulți dintre noi. Cei mai mulți dintre noi nu decidem zilnic să rănim oameni sau să căutăm moduri de a comite o nedreptate. În schimb, facem din obișnuință aceste lucruri. Să lăsăm ca mesajul lui Mica să ne scoată din apatia legată de dreptatea și bunătatea pe care ar trebui să le arătăm față de alții și să ne străduim să formăm în jurul nostru o lume care să semene mai mult cu armonia din împărăția de o mie de ani pe care o așteptăm. Să ne propunem să trăim așa cum vrea Dumnezeu – „să facem dreptate, să iubim bunătatea și să umblăm în smerenie cu Dumnezeul nostru” (Mica 6:8).