Cine a scris cartea?

La fel ca întregul Pentateuh, tradiția universală evreiască și creștină atestă că autorul cărții Numeri este Moise. Moise este persoana centrală din carte și cel puțin în două instanțe cartea Numeri îl menționează ca scriind evenimentele la porunca Domnului (Numeri 33:2; 36:13).
Numele cărții, „Numeri” provine din traducerea Septuagintei a cuvântului Arithmoi, și este dat de numeroasele statistici, recensăminte ale semințiilor și preoților, și alte date numerice aflate în text. Numele evreiesc al cărții este dat de prima propoziție și înseamnă „în pustia Sinai”; este poate o descriere și mai exactă a conținutului cărții, deoarece textul urmărește cei patruzeci de ani de rătăcire a poporului Israel prin deșert1.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Evenimentele din carte încep în cel de-al doilea an de la exodul din Egipt, în timp ce poporul Israel își întinse tabăra la poalele muntelui Sinai, în jurul anului 1444 î.e.n. (Numeri 1:1). Textul se încheie treizeci și opt de ani mai târziu „în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului” (36:13) în anul 1406 î.e.n.. Cartea Numeri înregistrează lunga rătăcire a poporului prin deșertul Sinai, timpul pe care l-au petrecut în oaza din Cades-Barnea și sosirea lor pe malul râului Iordan, de cealaltă parte a Țării Promise.
Domnul a direcționat mesajul cărții Numeri spre generația tânără, copiii celor ce fuseseră sclavi și care scăpaseră trecând Marea Roșie. Cu excepția lui Iosua, Caleb și Moise, vechea generație – toți cei care avuseseră peste douăzeci de ani la prima numărătoare – a murit înainte ca acțiunea din cartea Numeri să se încheie, datorită neascultării și necredinței (Numeri 14:22-30). Moise încheie cartea înainte de moartea sa (Deuteronom 31:24).

De ce este cartea Numeri importantă?

Cartea Numeri duce cititorul pe o cale lungă și unduită printr-un deșert de detalii. Cartea înregistrează rezultatele recensământului celor douăsprezece seminții nu o dată, ci de două ori; documentează instrucțiuni pentru preoți cu privire la mânuirea altarului legământului și a cortului; cartea descrie până și modul în care trebuie să se așeze semințiile când își fac tabăra. Dar prin toate acestea, nu ne putem îndoi de călăuzirea fără greș a lui Dumnezeu pentru națiune.
Ca document istoric al unei națiuni care încă nu se stabilise în țara promisă cu mult timp în urmă, cartea Numeri ne înfățișează evenimente semnificante menționate și mai apoi în Scriptură. Doar Iosua și Caleb dintre cei doisprezece spioni au încurajat Israelul să ia țara în stăpânire (Numeri 13-14; Iosua 14:7); Moise a lovit o stâncă, iar din ea a țâșnit apă (Numeri 20:11; Psalm 106:32); Moise a ridicat un șarpe de aramă sprijinit de o prăjină, iar toți israeliții care credeau era vindecați de mușcăturile șerpilor (Numeri 21:6-9; Ioan 3:4); iar Balaam este mustrat de măgarul lui (Numeri 22:21-34; Apocalipsa 2:14).

Care este ideea principală?

În această carte, poporul Israel testează răbdarea lui Dumnezeu, iar El, în schimb, le testează perseverența și credincioșia. Deși poporul eșuează de multe ori, Dumnezeu își arată credincioșia prin prezența Lui constantă, conducând poporul: printr-un nor de fum ziua și un stâlp de foc noaptea.
Mai mult decât o lecție de istorie, cartea Numeri ne arată cum Dumnezeu reamintește Israelului că El nu tolerează rebeliunea, cârteala și necredința fără să existe consecințe. El și-a învățat poporul să umble alături de El – nu doar cu picioarele prin pustie, dar și cu gurile lor în închinare, cu mâinile în slujire, și cu viețile lor ca mărturie în fața națiunilor înconjurătoare. El era Dumnezeu lor, ei erau poporul Lui, iar El se aștepta ca ei să acționeze ca atare.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Cititorii de azi pot prelua din cartea Numeri nu doar o istorie detaliată a Israelului timpuriu, ci și o înțelegere reînnointă a faptului că Dumnezeu se delectează în ascultare. El este și Dumnezeul nostru, iar El vrea ca noi să trăim neprihăniți, închinându-ne Lui prin cuvintele pe care le rostim și lucrurile pe care le facem.
Călătoria israeliților prin pustie a atras atenția apostolului Pavel atunci când el a scris prima epistolă către biserica din Corint. „Și aceste lucruri s-au întâmplat” scrie el în 1 Corinteni 10:6, „să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.”
Vezi vreo asemănare între cârtelile, rebeliunea israeliților și viața ta? Cum poți face să nu le urmărești exemplul? Cu smerenie și sinceritate, roagă-te pentru o inimă sensibilă, deschisă la călăuzirea lui Dumnezeu.