Cine a scris cartea?

Pavel se identifică drept autor al scrisorii către Tit, referindu-se la sine ca „rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos” (Tit 1:1). Începuturile relației lui Pavel cu Tit sunt învăluite în mister, deși putem deduce că a fost convertit prin lucrarea lui Pavel, care îl numea pe Tit „adevăratul meu copil în credinţa noastră a amândurora” (1:4). Tit l-a însoțit pe Pavel în a treia călătorie misionară a apostolului, în timpul căreia apostolul l-a trimis la Corint cel puțin o dată (2 Corinteni 2:12-13; 7:5-7, 13-15; 8:6, 16-24). În mod clar, Pavel îl respecta foarte mult pe Tit ca prieten și lucrător împreună cu el pentru evanghelie, lăudându-l pe Tit pentru afecțiunea lui, pentru seriozitatea lui și pentru faptul că el aducea mângâiere altora.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Pavel a scris scrisoarea către Tit din Nicopole, în anul 63 d.H., după eliberarea lui Pavel din prima întemnițare în Roma. După ce l-a lăsat pe Timotei să slujească în Efes, Pavel l-a însoțit pe Tit în Creta, unde planul său era ca Tit să conducă și să organizeze bisericile din insulă în primii ani de existență ai acestora. Deși evanghelia s-a răspândit, neîndoielnic, în Creta curând după predica lui Petru din Ziua Cincizecimii (Fapte 2:11), este foarte probabil ca Pavel și Tit să fi făcut evanghelizare pe insulă timp de câteva săptămâni, înainte ca Pavel să-i încredințeze lui Tit o poziție de conducere acolo.

De ce este cartea Tit importantă?

Pe paginile scrisorii către Tit se regăsesc trei prezentări sumare ale întrupării și constituie un cadru în care creștinii pot vedea lucrarea lui Dumnezeu în lume și în vieți individuale (Tit 1:1-4; 2:11-14; 3:4-7). Toate cele trei pasaje implică manifestarea sau apariția lui Dumnezeu în Hristos, stabilind rădăcinile credinței creștine în întruparea lui Isus Hristos. Numai când Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Sa trup omenesc, în persoana lui Isus, a fost asigurată credința credinciosului. Cu alte cuvinte, de vreme ce Dumnezeu Și-a revărsat harul asupra întregii omeniri, El Își curăță poporul de păcate și îi curățește pe credincioși pentru El însuși. Acest har al lui Dumnezeu ne învață să trăim vieți curate și sfinte în vremea de acum (2:11–3:8).

Care este ideea principală?

Doctrina întrupării din scrisoarea către Tit stă la temelia mesajului acesteia despre producerea unei vieți drepte, după voia lui Dumnezeu, prin atenția acordată adevărului teologic. Și bisericile din Creta puteau fi atacate de învățători falși, la fel ca orice altă biserică, așa că Pavel îl instruiește pe Tit să numească un grup de bătrâni credincioși care să vegheze asupra purității doctrinei și asupra purtării adecvate a credincioșilor din Creta. Pavel îl îndeamnă pe Tit să vorbească „lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă” (Tit 2:1), un îndemn clar care arată că acesta ar trebui să fie rolul principal al tânărului pastor.

Însă Pavel înțelegea și faptul că, acolo unde un grup de credincioși adoptă învățătura sănătoasă, aceasta duce la vieți schimbate și curate care produc „fapte bune” (menționate în Tit 2:7, 14; 3:8, 14). Harul lui Dumnezeu este motivația pentru toate faptele bune. Pavel i-a dat instrucțiuni lui Tit despre rolurile unor grupuri specifice – bărbați mai în vârstă, femei mai în vârstă, femei tinere, bărbați tineri și sclavi – dar și instrucțiuni generale pentru purtarea tuturor credincioșilor. Viața trăită cu dreptate și evlavie era esențială pentru că Hristos „S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege” și ne-a mântuit „prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 2:14; 3:5).

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Cât de mare este seriozitatea cu care tratezi convingerile tale despre Dumnezeu în schema generală a vieții tale? Cartea Tit ne amintește că tot ceea ce credem despre Dumnezeu influențează fiecare decizie pe care o luăm. Credincioșilor de azi le este greu uneori să înțeleagă rostul adâncirii în discuții despre persoana și natura lui Hristos sau despre doctrina Sfintei Treimi. Dar Pavel arată foarte clar că o biserică în care se învață și se predică doctrina sănătoasă va vedea rezultatele în viețile oamenilor care o alcătuiesc. Nu numai că oamenii vor fi mântuiți din păcatele lor, ci mai mult, harul lui Dumnezeu îi va motiva să trăiască această credință mântuitoare în vieți înnoite și curățite.

Multe biserici se concentrează azi mai mult asupra formei închinării lor – stiluri muzicale, iluminat, designul clădirilor – decât asupra conținutului credinței pe care vor să o proclame. Și chiar dacă forma închinării unei biserici este importantă pentru a ajunge cu mesajul lui Hristos la comunitatea sa, fără o temelie fermă a unei doctrine sănătoase biserica aceea își va pune temelia pe nisipuri mișcătoare în care se va cufunda ușor. Asigurați-vă că doctrina este o prioritate în viața voastră și încurajați învățarea ei în bisericile voastre. Nimic nu este mai important decât o temelie solidă în Hristos. Nimic nu motivează mai mult decât harul, când este vorba să trăim o viață plină de fapte bune.