Cine a scris cartea?

Pavel a scris prima scrisoare pentru credincioșii din Tesalonic la câteva luni după plecarea lui din oraș, după ce el întemeiase această biserică. În cartea Faptelor, Luca notează că Pavel a predicat în trei zile de Sabat, pentru iudei, în sinagoga locală (Fapte 17:2). Totuși, cei mai mulți specialiști sunt de părere că Pavel a petrecut mai degrabă trei luni decât trei săptămâni în Tesalonic, pentru că ar fi trebuit să fie acolo pentru o perioadă suficient de lungă pentru ca să primească mai mult de un singur dar de la biserica din Filipi (Filipeni 4:15-16).

Evident că lucrarea lui Pavel din Tesalonic a avut impact și asupra neevreilor, nu doar asupra evreilor. Mulți dintre neevreii din biserică proveneau dintr-un context puternic idolatru, ceea ce nu era o problemă specială printre evreii din vremea aceea (1 Tesaloniceni 1:9).

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Pavel a scris prima sa scrisoare pentru tesaloniceni din cetatea Corint, în jurul anului 51 d.H., la doar câteva luni după ce predicase în Tesalonic, în cursul celei de-a doua călătorii misionare. După ce au fost constrânși să părăsească Tesalonicul, Pavel, Sila și Timotei au călătorit spre Atena, trecând prin Berea. Dar după o scurtă perioadă petrecută în Atena, Pavel a simțit nevoia să primească vești de la biserica nou-înființată din Tesalonic, așa că l-a trimis înapoi pe Timotei să slujească și să-i ajute pe credincioșii noi de acolo. Pavel voia să vadă care era starea credinței tesalonicenilor, de teamă că învățătorii falși s-ar fi infiltrat printre ei. Dar Pavel s-a întors curând cu vești bune, ceea ce l-a impulsionat pe Pavel să scrie prima scrisoare pentru tesaloniceni, o scrisoare de încurajare pentru noii credincioși.

De ce este cartea 1 Tesaloniceni importantă?

Toți ne-am dori să avem o imagine despre ce ne rezervă viitorul. Cu atât mai mult când este vorba despre sfârșitul lumii. Prima scrisoare a lui Pavel către tesaloniceni le oferă creștinilor cel mai clar pasaj biblic pe tema Răpirii celor credincioși, un eveniment care va marca începutul necazului de șapte ani. În momentul Răpirii, Isus Hristos Se va întoarce pentru poporul Său. Cei morți în Hristos vor învia primii, iar cei care vor fi încă în viață îi vor urma îndeaproape. Toți credincioșii Îl vor întâlni pe Domnul în văzduh pentru a începe să trăiască o eternitate cu Domnul (1 Tesaloniceni 4:16-18).

Care este ideea principală?

Impresionat de credincioșia tesalonicenilor în fața persecuției, Pavel le scrie pentru a-i încuraja pe creștinii din comunitatea aceea, cu scopul ca ei să continue să crească în sfințenie. Pavel știa că oamenii fuseseră expuși învățăturilor greșite din partea celor care se opuneau căii lui Isus Hristos și harului lui Dumnezeu. Și Pavel înțelegea și că, dacă tânăra biserică nu se maturiza în credință, pericolul acesta avea să crească în timp.

Ținând cont de aceste lucruri, Pavel i-a învățat pe tesaloniceni că orice creștere spirituală ar fi motivată, în cele din urmă, de speranța lor în întoarcerea finală a lui Isus Hristos. Pe apostolul Pavel nu l-a interesat niciodată doar să spună oamenilor să se străduiască din răsputeri să fie cât mai buni, pentru că el știa că viața era schimbată cu adevărată printr-o umblare constantă în puterea Duhului Sfânt. Așadar, acestor creștini începători în viața de credință, care aveau întrebări și incertitudini, Pavel le oferea speranța revenirii lui Hristos, care le putea aduce mângâiere când erau asaltați de întrebări și motivație pentru o viață trăită după voia lui Dumnezeu.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Ți se pare câteodată că credința ta creștină și-a pierdut prospețimea, că te ofilești pe viță când ar trebui, mai degrabă, să înflorești în slujba Domnului? Prima epistolă a lui Pavel pentru creștinii tesaloniceni este un leac perfect pentru un astfel de sentiment. Accentul pus pe întoarcerea lui Hristos este ca un pahar de apă pentru un suflet însetat, încurajează creșterea și maturizarea prin menținerea speranței în mijlocul suferințelor și al incertitudinii.

Învățătura concretă, practică, a lui Pavel, pentru acest proces de sfințire, poate fi aplicată direct și în cazul circumstanțelor noastre prezente. Dacă ne ținem strâns de speranța noastră în Hristos, s-ar putea să vedem câteva rezultate clare în viețile noastre: evitarea imoralității sexuale, refuzul de a răsplăti rău cu rău, bucuria neîncetată, rugăciunea fără încetare și mulțumirea pentru toate lucrurile, ca să numim numai câteva (1 Tesaloniceni 4:3-7; 5:12-23). Sigur că această listă nu este completă, dar prima scrisoare a lui Pavel pentru tesaloniceni arată clar că fiecare creștin ar trebui să se aștepte să crească în sfințenie pe parcursul vieții sale.