Cine a scris cartea?

Ultima carte a Vechiului Testament, Maleahi, și-a preluat numele de la autorul ei (Maleahi 1:1). În ebraică, numele provine dintr-un cuvânt care înseamnă „mesager”, ceea ce atrage atenția asupra rolului lui Maleahi de profet al Domnului care transmite mesajul lui Dumnezeu pentru poporul lui Dumnezeu. ¹ Maleahi nu a mai oferit alte informații prin care să poată fi identificat, nici indicii întâlnite la alți profeți, precum numele tatălui sau conducătorul Israelului în perioada aceea.

Cu toate acestea, pe baza conținutului cărții, este clar că Maleahi și-a rostit mesajul de judecată unei audiențe iudaice familiarizată cu închinarea la templul din Ierusalim (2:11). Poporul lui Iuda se depărtase de închinarea autentică înaintea Domnului, punându-se sub judecată și avea nevoie de mântuire.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

În mod cert, Maleahi a scris pentru poporul din Iuda (Maleahi 1:1; 2:11), dar cadrul istoric devine mai clar în Maleahi 1:8. Aici profetul folosește cuvântul persan pentru guvernator, indicând o perioadă de timp undeva între 538-333 î.H., când Imperiul Persan a domnit în Țara Promisă. Maleahi a mai scris și despre deteriorarea jertfelor de la templu, ceea ce înseamnă că este probabil ca el să-și fi proclamat mesajul la mulți ani după ce israeliții au reconstruit templul în 515 î.H. Lucrurile care îl preocupau pe profetul Maleahi sunt aceleași cu cele care îl îngrijorau pe Neemia, sugerându-se astfel că Maleahi a profețit pentru popor în timp ce Neemia a fost plecat din cetate, pentru câțiva ani, începând din 432 î.H. (Neemia 13:6).

De ce este cartea Maleahi importantă?

Poziția unică a cărții Maleahi, ca ultimă carte a Vechiului Testament, ne oferă o idee sumară despre inimile bărbaților și femeilor din Israel, membrii unui popor ales special de Dumnezeu, descendenți ai lui Avraam și moștenitori ai tradiției bogate a poporului evreu. Istoria lor vorbea despre lucruri glorioase, precum ieșirea lor din Egipt și credincioșia lui Dumnezeu față de regele David. Dar ei experimentaseră și judecata rătăcirii prin deșert, precum și rușinea exilului din Țara Promisă.

În vremea lui Maleahi, la peste o mie de ani de epoca lui Avraam, israeliții aveau de partea lor avantajul și greutatea istoriei; ei puteau vedea răsplățile strălucitoare ale credincioșiei dar și pedepsele asociate cu judecata, până la punctul în care au ajuns să fie dezrădăcinați din țara lor. Dar cum vedem din cartea Maleahi, chiar și așa, având această perspectivă, ei tot s-au abătut de la calea lui Dumnezeu. Au avut nevoie de intervenția lui Dumnezeu la fel de mult ca oricând, astfel că această carte, văzută ca o declarare finală a judecății din Vechiul Testament, anticipează lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu prin Mesia, adică prin Isus Hristos.

Care este ideea principală?

Poporul lui Iuda a început să fie exilat din Țara Promisă în 605 î.H., întorcându-se din Babilon peste șaptezeci de ani. În vremea lui Maleahi, ei erau deja înapoi în țară de o sută de ani și căutau binecuvântarea pe care așteptaseră să o primească la întoarcere. Deși templul fusese reconstruit, fervoarea primilor întorși fusese înlocuită cu o apatie generalizată față de lucrurile lui Dumnezeu. Aceasta a dus la corupție galopantă în rândurile preoțimii și la o letargie spirituală în rândurile poporului.

Maleahi a apărut în scenă într-o vreme în care oamenilor le erau greu să creadă că Dumnezeu îi iubea (Maleahi 1:2). Poporul se concentra asupra circumstanțelor nefericite și refuza să-și recunoască faptele păcătoase. Așa că Dumnezeu i-a acuzat din nou și prin Maleahi le-a arătat unde au greșit în respectarea legământului lor cu El. Dacă sperau să vadă că se schimba ceva, era nevoie ca ei să-și asume răspunderea pentru propriile acțiuni și să-I slujească lui Dumnezeu cu credincioșie, conform promisiunii pe care strămoșii lor I-o făcuseră lui Dumnezeu pe Muntele Sinai, cu atât de multă vreme în urmă.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

De-a lungul istoriei lui Israel, poporul a căzut de multe ori și Dumnezeu Și-a chemat poporul înapoi la El. De fiecare dată, Israel eșua iar, iar ciclul se relua de la capăt. Cuvântul final al lui Dumnezeu în Vechiul Testament evocă judecata pentru păcat și depune mărturie cu privire la incapacitatea noastră de a-L iubi pe Dumnezeu fără ajutorul harului Său.

Îți este greu să-L urmezi pe Dumnezeu în mod consecvent? Chemarea lui Maleahi ne îndeamnă să trăim cu credincioșie înaintea lui Dumnezeu și ne oferă nădejdea că Dumnezeu mai are încă îndurare pentru poporul Său (Maleahi 3:1; 4:2, 5-6).