Ziua Judecății

„Cartea Vieții” este un concept din Noul Testament cu rădăcini adânci în Vechiul Testament ( Exod 32:32-33; Daniel 12:12; Maleahi 3:16). Credincioșii din vremurile Vechiului Testament erau salvați de har, prin credință, dacă onorau vechiul legământ. Când Isus a inițiat un nou legământ, le-a spus ucenicilor: „ …bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”” (Luca 10:20) Pavel i-a încurajat pe credincioși, reamintindu-le că numele lor erau scrise în Cartea Vieții alături de cele ale alor slujitori credincioși ai lui Isus (Filipeni 4:3), în timp ce autorul cărții Evrei a declarat că biserica este compunsă din cei „..întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri..” (Evrei 12:23)

Pentru ca numele unei persoane să fie scris în Cartea Vieții, el sau ea, trebuie să respingă părerea conform căreia propria neprihănire este suficientă. Precum a scris apostolul Pavel : „Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” (Galateni 2:16) Credincioșii ale căror nume sunt scrise în Cartea Vieții, nu vor fi niciodată judecați după faptele lor și nici nu vor fi prezenți în fața marelui tron alb al Judecății.

Apocalipsa 20:12 ne spune că într-un alt rând de cărți sunt consemnate faptele bune și rele ale tuturor oamenilor.

La sfârșitul vremurilor, fiecare persoană va fi judecată fie conform conținutului Cărții Vieții, fie conform rândului de cărți în care sunt consemnate faptele sale. Fiecare persoană are opțiunea de a respinge Cartea Vieții și de a-și avea viața judecată după cele consemnate în celelalte cărți. Dacă acea persoană va avea scrise acolo doar fapte bune, fără niciun păcat, va fi considerată demnă de Rai. Cu toate acestea, standardul lui Dumnezeu este perfecțiune morală desăvârșită. Dacă va găsi vreun păcat consemnat acolo, indiferent de cât de mic ar fi, sentința va fi o eternitate de suferință în lacul de foc. Nimeni, în afara Fiului lui Dumnezeu nu a trăit vreodată fără a păcătui .(2 Corinteni 5:21) Și pentru că toți suntem oameni cu o natură coruptă, trăind într-o lume căzută, nimeni nu va reuși vreodată să trăiască fără păcat. (Romani 3:23)

Din fericire, avem astăzi șansa de a alege cartea care va fi folosită în dreptul nostru la sfârșitul vremurilor. Însă, atunci când vom muri va fi prea târziu. Când toți oamenii vor sta înaintea lui Dumnezeu, cei credincioși pentru a-și primi răsplata, iar cei necredincioși în fața tronului alb pentru a-și primi pedeapsa, El doar va face dreptate pe baza alegerii pe care o vom fi făcut-o pe Pământ.

Cum primim viața veșnică? Un singur cuvânt – Hristos.

Și când trebuie să facem acea alegere? Din nou, un singur cuvânt – acum.

Scopul lui Ioan în descrierea tronului alb de judecată este clar. Cu o simplitate și o candoare care îți dă fiori, el descoperă consecințele eterne ale respingerii darului salvării fără plată a Domnului, prin har, prin credința în Isus Hristos. Această decizie nu trebui sub nicio formă amânată, fiindcă viața fiecăruia se poate sfârși până să răsară soarele mâine dimineață. În momentul morții, decizia pe care acea persoană o ia va fi pentru totdeauna.

Alege înțelept.

Ce se întâmplă cu o persoană după ce moare?

„Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata,” (Evrei 9:27)