Cine a scris cartea?

Biblia conține mai multe informații despre Marcu decât despre oricare dintre ceilați autori de evanghelii, în afară de apostolul Ioan. Luca menționează numele lui Marcu de câteva ori în Faptele Apostolilor. În casa mamei lui se întâlnea biserica abia apărută din Ierusalim. Marcu a început prima călătorie misionară împreună cu Pavel și Barnaba, dar s-a întors acasă devreme, deși mai târziu a călătorit cu Barnaba în Cipru, continuând astfel lucrarea misionară. A devenit o persoană importantă în viața lui Pavel, fiind unul dintre ultimii menționați în ultima scrisoare a apostolului (2 Timotei 4:11).

Totuși, cea mai importantă legătură personală din viața lui Marcu a fost relația lui cu Petru, care a fost, foarte probabil, sursa lui Marcu pentru materialul prezentat în evanghelia sa. Casa mamei lui Marcu era un popas folosit de Petru destul de frecvent pentru ca slujitorii să-i recunoască vocea (Fapte 12:12-14). Și se pare că Marcu a fost prezent în Ghetsimani, un tânăr care urmărea tot ce se întâmpla, de la o distanță sigură (Marcu 14:51-52), ceea ce i-a determinat pe unii cercetători să creadă că ultima Cină a avut loc în casa lui Marcu.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Având în vedere că Marcu nu a făcut niciun comentariu asupra profeției lui Isus cu privire la distrugerea templului – eveniment ce a avut loc în anul 70 d.H. – putem presupune că Marcu a compus textul cândva înainte de acest eveniment tragic. De asemenea, evanghelia aceasta are o notă distinctivă romană, mai ales când este comparată cu accentul pe tema evreiască din cartea lui Matei. Marcu a ales să lase deoparte majoritatea comentariilor asupra profețiilor împlinite (compară Matei 21:1-6 cu Marcu 11:1-4), iar când s-a simțit obligat să folosească un termen aramaic, l-a explicat (Marcu 3:17). Aceasta sugerează că Marcu se afla la Roma și că a scris pe baza lucrurilor povestite de Petru înainte de moartea apostolului (circa 64-68 d.H.). Este posibil ca el să fi scris textul evangheliei între anii 57 și 59 d.H.

De ce este Evanghelia după Marcu importantă?

Evanghelia după Marcu îl înfățișează pe Isus în mișcare în mod constant. Mișcarea și înaintarea din scrierea lui Marcu îi menține atenția cititorului cunoscător asupra anticipării crucii și a învierii. Marcu a folosit de treizeci și nouă de ori termenul imediat, ceea ce lăsa să se înțeleagă că timpul lui Isus pe Pământ era scurt și că mai erau multe de împlinit în cei câțiva ani ai Săi de lucrare.

Care este ideea principală?

În timp ce Evanghelia după Matei îl înfățișează pe Isus ca Rege, Marcu Îl prezintă ca robul Domnului. Lucrarea lui Isus a avut mereu în vedere un scop mai larg, idee rezumată clar în Marcu 10:45, care spune: „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” Marcu a redat în Evanghelia sa multe minuni făcute de Isus, ilustrând în acest fel atât puterea, cât și compasiunea Fiului lui Dumnezeu. În aceste pasaje, Marcu a făcut mai mult decât să-L prezinte pe Isus ca pe învățătorul cel bun care oferă oamenilor înnoirea spirituală; cartea Îl înfățișează pe Isus și ca Dumnezeu adevărat și om adevărat, care intervine în viața oamenilor și produce schimbări în împrejurări și în starea lor fizică.

Dar viața lui Isus ca agent al schimbării nu a fost lipsită de un scop ultim. În timpul lucrării Sale directe printre oameni, Isus a îndreptat constant atenția asupra modului final în care El avea să slujească omenirea: moartea Sa pe cruce și învierea Sa dintre cei morți. Numai prin credința în aceste lucrări ale lui Isus Hristos pot găsi oamenii răscumpărarea eternă pentru ființa lor întreagă. Mai mult, Isus devine modelul pentru modul în care ar trebui să ne trăim viața: slujindu-le altora așa cum a făcut El.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Marcu Îl înfățișează pe Isus vorbindu-le ucenicilor de jertfa Sa și de biruința Lui supremă, în trei capitole succesive: capitolele 8, 9 și 10. Ucenicii Lui fie au respins cu totul învățătura (Marcu 8:31-32), fie au fost preocupați de alte chestiuni (9:31-34; 10:32-37). În timp ce Isus Se pregătea să ducă la îndeplinire cea mai importantă slujire din istoria rasei umane, ucenicii Lui nu se puteau gândi la altceva decât la ei înșiși, la poziția sau siguranța lor.

Îți este greu să te orientezi spre slujire cu spirit de sacrificiu, așa cum s-a întâmplat cu ucenicii lui Isus? Ispitele cu care ne luptăm cu toții când ni se prezintă ocazia de a sluji altă persoană sunt retragerea în noi înșine, căutarea confortului personal sau protejarea propriilor interese.

Îndemnul principal pe care ni-l adresează Isus prin Evanghelia după Marcu este acela de a ieși din tiparele acestea de preocupare excesivă de sine și adoptarea unei vieți de dăruire și slujire pentru alții.