Ieremia

Cine a scris cartea?

Fiul unui preot dintr-o mică cetate, Anatot, din Iuda, profetul Ieremia i-a dictat secretarului său, Baruc, profeții din partea Domnului. Având în vedere descendeța lui Ieremia, putem considera că a fost crescut pentru a deveni preot, deși nu există consemnări referitoare la slujirea lui preoțească. În schimb, Dumnezeu l-a ales pe omul acesta de un curaj incontestabil pentru a vorbi poporului lui Iuda în numele Domnului, chiar dacă ei nu aveau să asculte.

Ieremia avea aproape 20 de de ani când a început să profețească și a continuat această slujbă pentru tot restul vieții sale adulte, adică patruzeci de ani sau chiar mai mult. Pentru că mesajul său nu era luat în seamă de popor, profețiile lui Ieremia revelează o profunzime emoțională deosebită, adesea chiar întristare, din cauza condiției rele a poporului lui Dumnezeu sau din cauza propriilor necazuri (Ieremia 12:1-4; 15:10).

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Lucrarea lui Ieremia a început în anul 627 î.H. și s-a încheiat undeva în jurul anului 582 î.H. cu profeția sa pentru iudeii care au fugit în Egipt (Ieremia 44:1). În majoritatea timpului, Ieremia și-a făcut lucrarea din Ierusalim. Împărăția de Sud a lui Iuda a căzut în timpul lucrării profetice a lui Ieremia (586 î.H.), fiind amenințată mulți ani de puteri din exterior – mai întâi Asiria și Egipt, apoi de babilonieni, cei care i-au și cucerit în cele din urmă.

Ieremia se găsea în poziția de a se adresa unui popor care se îndrepta cu repeziciune direct spre judecata lui Dumnezeu. Chiar dacă israeliții se temeau de viitor văzând că se apropia amenințarea puterilor străine, în loc să răspundă cu smerenie și pocăință, poporul lui Iuda trăia ca și când ar fi fost insule izolate, ignorând atât poruncile lui Dumnezeu cât și pericolul tot mai mare care venea ca rezultat al neascultării lor.

De ce este cartea Ieremia importantă?

Profețiile lui Ieremia oferă o imagine unică asupra minții și inimii unuia dintre slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu. Cartea cuprinde numeroase declarații personale de devotament emoțional, zugrăvindu-l pe Ieremia nu doar ca un profet apărut pe scena istoriei pentru a transmite mesajul lui Dumnezeu, ci și ca o ființă omenească normală, care simțea compasiune pentru poporul său, dorea să fie judecați cei care făceau răul și era preocupat și de siguranța personală.

Semnificativ mai este și faptul că Ieremia ne furnizează și cea mai clară privire asupra noului legământ pe care Dumnezeu intenționa să-l încheie cu poporul Său odată cu venirea lui Hristos pe Pământ. Noul legământ avea să fie mijlocul de restaurare pentru poporul lui Dumnezeu, întrucât El avea să pună legea Lui în lăuntrul lor, scriind-o pe inimi de carne, și nu pe table de piatră. Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că, în loc să menținem relația noastră cu Dumnezeu prin intermediul unui loc fix, cum era Templul, poporul Său avea să-L cunoască direct, o cunoaștere care vine prin persoana Fiului Său, Isus Hristos (Ieremia 31:31-34; vezi și Evrei 8:6).

Care este ideea principală?

Datorită faptului că Ieremia a profețit în ultimii ani de existență ai lui Iuda, înainte ca poporul lui Dumnezeu să fie exilat în Babilon, este firesc ca tema generală a cărții să fie judecata. Într-adevăr, primele patruzeci și cinci de capitole se ocupă în principal de judecata asupra lui Iuda din cauza necredinței și neascultării poporului. Totuși, este prezent și un element de har în aceste evenimente. Căderea Ierusalimului are loc la aproape nouă sute de ani de la legământul inițial al lui Dumnezeu cu israeliții, în pustia Sinai (Exod 24:1-18). O perioadă atât de lungă de timp este o mărturie pentru îndelunga răbdare și îndurare a lui Dumnezeu, care îngăduie poporului Său ocazia de a se întoarce de la căile lor rele, un mod de viață care începuse la scurtă vreme de la încheierea legământului original cu Dumnezeu (32:1-35).

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Când vedem ce răbdare a avut Dumnezeu cu poporul Său în Vechiul Testament ne amintim că Dumnezeu mereu a fost și continuă să fie îndurător. Faptul că poporul Său ales își făcuse obiceiul să ignore legământul făcut între ei și Dumnezeu, în cea mai mare parte a celor aproape o mie de ani, fără să intervină moartea și distrugerea imediată, ne dă și nouă speranța în mijlocul eforturilor noastre de a trăi pentru Dumnezeu așa cum dorește El. Deși noi eșuăm des, El are răbdare cu noi și lucrează în noi pentru a duce la îndeplinire ce este cel mai bine pentru viața fiecăruia dintre noi.

Dar cartea Ieremia ne mai amintește și că va veni cu siguranță un sfârșit, un adevăr care ar trebui să ne îndemne să-L urmăm pe Dumnezeu cu toată inima. Vrei să-L urmezi și tu?

Related Articles

Călăuzirea neobișnuită a lui Dumnezeu

Acum aproape 2000 de ani, Iosif și Maria călătoreau spre Betleem. Aproximativ 2040 de ani înainte, Iacov și Rahela, un alt cuplu care aștepta un copil, călătorea spre sud pe același drum. Rahela a dat naștere lui Beniamin, însă a murit imediat după naștere și astfel, Iacov a îngropat-o aproape de Betleem. (Genesa 35:19) Moarteà […]

Read More