Călăuzirea neobișnuită a lui Dumnezeu

Acum aproape 2000 de ani, Iosif și Maria călătoreau spre Betleem. Aproximativ 2040 de ani înainte, Iacov și Rahela, un alt cuplu care aștepta un copil, călătorea spre sud pe același drum. Rahela a dat naștere lui Beniamin, însă a murit imediat după naștere și astfel, Iacov a îngropat-o aproape de Betleem. (Genesa 35:19) Moarteà Rahelei a prefigurat distrugerea pe care teritoriul lui Benianim avea să o sufere pe vremea lui Ieremia: „ Aşa vorbeşte Domnul: “Un ţipăt se aude la Rama, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii; şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!” (Ieremia 31:15) Însă, profeția s-a împlinit în cele din urmă în vremea lui Isus, când Irod a omorât toți pruncii de parte bărbătească din Betleem. (Matei 2:17-18) Prin urmare, la îndrumarea lui Dumnezeu, Iosif a fugit spre Egipt împreună cu Maria și Isus, pentru a trăi acolo până la moartea lui Irod.

Fiecare mișcare a familiei lui Isus, este determinată de revelația lui Dumnezeu către Iosif: fuga din Betleem în Egipt, întoarcerea din Egipt în Israel sau evitarea Iudeii atunci când s-au stabilit în Galilea. Scopul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre aceste mișcări a fost în primul rând protecția Fiului Său, însă Matei observă că fiecare indicație a împlinit de asemenea, și Scriptura. Mă îndoiesc că cineva în afara lui Dumnezeu a putut prevede faptul că aceste profeții vor fi împlinite prin mișcări geografice. Dar, în retrospectivă, ele au devenit clare.

Adesea, în viețile noastre, călăuzirea și timpul lui Dumnezeu, inițial nu au sens. Ne rugăm de ani de zile pentru sănătatea unei persoane dragi, pentru mântuirea unui prieten sau pentru un misionar pentru a primi fonduri. Ne afundăm interminabil la locul de muncă fără a primi vreo promovare. Însă, atunci când ne uităm retrospectiv, ajungem de fapt să apreciem modul în care Dumnezeu ne conduce, precum și toate victoriile și eșecurile de-a lungul drumului, care ne-au pregătit pentru ceva ce ne-am simțit gata cu mult timp în urmă. În timp ce ne chinuim să vedem peste orizontul următor, Dumnezeu vede harta de sus și astfel, știe cel mai bun mod de a continua.

În timp ce noi anticipăm următorul an cu toate incertitudinile sale, putem fi încurajați de faptul că Dumnezeul nostru vede viitorul la fel de clar precum trecutul nostru. El rar ne dă tot ce avem nevoie pentru a înțelege, însă întotdeauna ne dă tot ce avem nevoie pentru a asculta. În cele din urmă, descoperim că prin simpla noastră ascultare față de Cuvântul lui Dumnezeu, El ne-a călăuzit pe cărări mult prea complexe pentru înțelegerea noastră la momentul respectiv. În cele din urmă, călăuzirea și timpul Lui devin clare.

Nu-l vedem niciodată pe Iosif punând la îndoială călăuzirea lui Dumnezeu, cu toate că nu o înțelegea. Însă, acel lucru pe care Iosif chiar l-a înțeles, ne oferă o pildă puternică. Domnul ne conduce prin direcțiile Lui înțelepte, adesea neobișnuite, dar întotdeauna înrădăcinate în Scriptură, pentru binele nostru și spre gloria Lui.

Din nou și din nou, călăuzirea misterioasă a lui Dumnezeu se dovedește a fi mai înțeleaptă decât pledoariile noastre nerăbdătoare de a progresa. Gândește-te, nu ar primi El mai multă gloria din viața noastră dacă ne-am încrede în El pe cărarea necunoscutului decât dacă am vedea scopurile Lui de la bun început?