Apocalipsa

Cine a scris cartea?

Numele autorului cărții Apocalipsa, Ioan, este menționat de patru ori pe parcursul cărții (Apocalipsa 1:1, 4, 9; 22:8). De-a lungul istoriei creștinii au acceptat aproape în unanimitate că autorul cărții este apostolul Ioan, care fusese exilat pe insula Patmos de către autorități din cauză că predicase evanghelia în Asia. Unele tradiții spun că romanii l-au aruncat pe Ioan într-un cazan cu ulei încins, dar când au văzut că nu a murit, l-au alungat pe insula Patmos, o insulă stâncoasă și aridă.

Titlul cărții în greacă – apokalupsis – se referă la o descoperire, o revelare a ceva ce nu este cunoscut încă. Acest titlu – Revelație sau Descoperire – ar fi mai potrivit pentru o carte care vorbește despre evenimente ce urmează să se întâmple în viitor.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Apostolul Ioan a scris cartea Apocalipsa în jurul anului 95 d.H., pe când se afla în exil pe insula Patmos. El și-a adresat scrierea celor șapte biserici din Asia – Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardis, Filadelfia și Laodiceea. Având în vedere faptul că Ioan a lucrat în Efes mare parte din ultimii săi ani, era firesc ca el să-și comunice viziunea bisericilor care se aflau sub grija și influența sa nemijlocită. Fiecare dintre cele șapte biserici primește un mesaj care îi este adresat specific (capitolele 2 și 3), înainte ca Ioan să înceapă relatarea despre viitor pe care o primise în viziunea de la Dumnezeu.

De ce este cartea Apocalipsa importantă?

Cartea Apocalipsa ne oferă cea mai clară descriere biblică a evenimentelor din necazul cel mare și se referă la detalii concrete legate de perioada aceea înfricoșătoare (capitolele 4-8). Necazul cel mare va fi o perioadă de judecată, un timp în care cei rămași pe Pământ după Răpire vor suferi teribil pentru necredința lor. Ioan a descris această judecată sub forma unei serii de douăzeci și unu de evenimente, serie inaugurată de ruperea celor șapte peceți, sunetul celor șapte trâmbițe și vărsarea celor șapte potire. Această judecată impresionantă asupra păcătoșeniei omenirii arată cât de serios tratează Dumnezeu păcatul, cât de grav îl consideră – cei care nu sunt acoperiți de sângele lui Isus Hristos vor plăti pentru păcatul lor.

Care este ideea principală?

Este adevărat că Apocalipsa oferă multe detalii despre necazul cel mare – chiar dacă acestea sunt învăluite de misterul limbajului simbolic – dar ultimele patru capitole ale cărții dictează mesajul general al cărții. Fragmentul alcătuit din capitolele 19-22 înfățișează triumful viitor al lui Hristos asupra forțelor răului și re-crearea lumii de către El pentru cei răscumpărați. În sfârșit, cartea – și lumea – ia sfârșit cu victoria finală pentru adevăr, bunătate și frumusețe.

În cea mai mare parte a celor 66 de cărți ale sale, Biblia înfățișează o lume cuprinsă de o suferință profundă. Ființele omenești au avut o problemă cu păcatul încă de la căderea omului, relatată în Geneza 3 și verset după verset, Biblia relatează despre problema noastră în detalii chinuitoare. Aspectul minunat în Apocalipsa este acela că aici vedem un răspuns final la această problemă, speranța că Isus va vindeca, o dată pentru totdeauna, rănile provocate de păcat (Apocalipsa 19), va domni o mie de ani pe Pământ (Apocalipsa 20), apoi va re-crea lumea ca un loc care să se potrivească perfect cu planul original al lui Dumnezeu (Apocalipsa 21-22). Narațiunea Bibliei este simplă: creație, cădere, re-creare. Fără ducerea la îndeplinire a lucrării de răscumpărare a lui Isus consemnată în Apocalipsa, nu am avea sfârșitul povestirii, iar speranța noastră pentru viitor ar fi foarte îndoielnică.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

De obicei, când se menționează cartea Apocalipsa, oamenii se gândesc imediat la judecată. Fără îndoială, este vorba din plin de judecată în această carte. Cu toate acestea, Apocalipsa nu se încheie cu judecată. În schimb, ne oferă un final de carte extraordinar pentru întreaga Biblie, care începe în Paradis și se încheie în Paradis. Apocalipsa este mai mult decât o carte despre judecata asupra celor care fac răul, este o carte despre nădejdea celor credincioși în Hristos.

Ce suferințe sau ce dureri ai îndurat? Pentru ce relații frânte ai plâns? Sabia morții a pătruns adânc în inima ta? Apocalipsa promite o lume în care nu mai sunt nici lacrimi, nu mai este nici durere, nici moarte. Apocalipsa ne amintește că există într-adevăr speranță dincolo de încercările și luptele de moment din această viață. Va veni o zi în care întunericul va dispărea și vom trăi într-o lumină veșnică.

Vino degrabă, Doamne Isuse! Dumnezeu să fie lăudat!

Related Articles

Ziua Judecății

„Cartea Vieții” este un concept din Noul Testament cu rădăcini adânci în Vechiul Testament ( Exod 32:32-33; Daniel 12:12; Maleahi 3:16). Credincioșii din vremurile Vechiului Testament erau salvați de har, prin credință, dacă onorau vechiul legământ. Când Isus a inițiat un nou legământ, le-a spus ucenicilor: „ …bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”” […]

Read More