Exod

Cine a scris cartea?

La fel ca în cazul cărții Geneza, tradiția timpurie evreiască îl numește pe Moise ca fiind cel mai probabil și cel mai în măsură să fie autorul cărții Exod. Această teorie este susținută de o multitudine de factori. Educația unică primită de Moise la curțile regale ale Egiptului i-a oferit cu siguranță oportunitatea și abilitatea de a nota aceste lucrări (Fapte 7:22). Dovezil interioare (materialele găsite în cadrul cărții Exod) susțin de asemenea că Moise este scriitorul ei. Multe conversații, evenimente și detalii geografice puteau fi știute doar de un martor sau un participant la evenimente. De exemplu, în text este scris: „Moise a scris tot ce îi spusese Domnul” (Exod 24:4). În plus, alte cărți ale Bibliei fac referire la „Legea lui Moise” (Iosua 1:7; 1 Împărați 2:3), ceea ce indică faptul că Exodul, care include legi și reglementări, a fost scris de Moise. Însuși Isus a citat din Exod 20:12 și 21:17, folosind cuvintele „Moise a zis” (Marcu 7:10), confirmând astfel cine este autorul cărții.
Titlul cărții, „Exodul”, provine din Septuaginta, care a preluat evenimentul principal din carte și anume eliberarea din sclavie și „exodul” sau ieșirea poporului Israel din Egipt conduși de Iahve, Dumnezeul strămoșilor lor.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Cartea Exodului începe în regiunea egipteană Gosen. Poporul apoi părăsește Egiptul și, tradiția ne spune, se îndreaptă spre sudul peninsulei Sinai. Își întind tabăra la poalele muntelui Sinai, iar pe munte Moise primește poruncile lui Dumnezeu.
Cartea acoperă o perioadă de aproximativ optzeci de ani, dinaintea nașterii lui Moise (aproximativ anul 1526 î.e.n.) până la evenimentele care s-au petrecut pe muntele Sinai în 1446 î.e.n..

De ce este cartea Exod importantă?

În cartea Exodului suntem martori la împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu față de Avraam, Isaac și Iacov. Deși copiii lui Israel erau robi într-o țară străină, Dumnezeu în mod miraculos și dramatic le aduce eliberare. Apoi, El stabilește Israelul ca o națiune teocratică, aflată sub legământul făcut cu Moise pe muntele Sinai. Cele zece plăgi, Paștele, despărțirea Mării Roșii, prezența terifiantă a maiestății lui Dumnezeu pe muntele Sinai, Cele Zece Porunci, construirea Cortului Întâlnirii... aceste evenimente din Exod sunt fundamentul credinței evreilor. Iar nouă, ne oferă un context crucial de important care să ne ajute să citim celelalte cărți ale Bibliei și să înțelegem întregul mesaj de răscumpărare. Numărul mare de referiri la Exod făcute de alți autori biblici și chiar cuvintele lui Isus, mărturisesc de importanța acestei cărți.

Care este ideea principală?

Tema generală a cărții Exod este răscumpărarea – cum Dumnezeu i-a eliberat pe israeliți și i-a făcut poporul Său special. După ce i-a salvat din sclavie, Dumnezeu le-a oferit Legea în care se aflau instrucțiuni cu privire la modul în care poporul putea fi consacrat sau sfințit. El a stabilit un sistem de sacrificii, care i-a ghidat în închinarea corectă. La fel de semnificativ, Dumnezeu le-a oferit instrucțiuni detaliate cu privire la construirea Cortului. El intenționa să trăiască printre israeliți și să-și manifeste shekinah, gloria (Exodul 40:34-35) – o altă dovadă că ei erau într-adevăr poporul Lui.
Legământul mozaic, descoperit inițial prin Decalog (Cele Zece Porunci), pune la dispoziție fundamentul credințelor și practicilor iudaismului, de la practici obișnuite de luare a mesei până la reglementări complexe cu privire la închinare. Prin Lege, Dumnezeu spune că tot ce este viu face are legătură cu Dumnezeu. Nimic nu este înafara jurisdicției Sale.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Precum israeliții care au părăsit Egiptul, toți credincioșii în Hristos sunt răscumpărați și consacrați lui Dumnezeu. Sub legământul mozaic, oamenii sacrificau anual animale fără cusur, în conformitate cu reglementări specifice, astfel încât păcatele să le fie acoperite, sau purtate de acel animal. Autorul cărții Evrei, din Noul Testament ne spune „Dar aducerea-aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe, căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele.” (Evrei 10:3-4). Jertfa lui Isus, pe cruce, a împlinit Legea. Ca Miel perfect al lui Dumnezeu, El a luat păcatele noastre pentru totdeauna, când s-a sacrificat în locul nostru. „am fost sfințiți noi, [și anume] prin jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.” (Evrei 10:10).
Ai acceptat acest sacrificiu făcut în locul tău? Ești cu adevărat „răscumpărat”? Dacă vrei să afli mai multe despre acest lucru vezi „Cum să încep o relație cum Dumnezeu”.

Related Articles

Ziua Judecății

„Cartea Vieții” este un concept din Noul Testament cu rădăcini adânci în Vechiul Testament ( Exod 32:32-33; Daniel 12:12; Maleahi 3:16). Credincioșii din vremurile Vechiului Testament erau salvați de har, prin credință, dacă onorau vechiul legământ. Când Isus a inițiat un nou legământ, le-a spus ucenicilor: „ …bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”” […]

Read More