Iosua

Cine a scris cartea?

Personajul principal este și cel care dă numele cărții. Iosua înseamnă „Dumnezeu mântuie”1, un nume potrivit pentru omul care a condus Israelul, sub comanda lui Dumnezeu, la cucerirea Țării Promise. Cărturarii cred că Iosua însuși, sau un scrib sub direcționarea lui, a scris cea mai mare parte a cărții. Capitolele de început includ experiențe personale (de exemplu, traducerea folosește pronumele „noi” în Iosua 5:1,6), dar și detalii militare pe care doar un general le-ar putea cunoaște. Iosua 24:26 face referire la Iosua ca autor a unei porțiuni din carte. După moartea lui Iosua, marele preot Eleazar sau Fineas ar fi putut completa cartea cu texte referitoare la evenimente ce au avut loc după cucerire (15:13-19; 19:47; 24:29-33)2.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Evenimentele din cartea Iosua se răspândesc pe o durată de douăzeci și cinci de ani, începând imediat după moartea lui Moise (Iosua 1:1), în jurul anului 1406 î.e.n., înainte să înceapă cucerirea Țării Promise. Cucerirea Canaanului a durat aproximativ șapte ani, iar ultimul mesaj adresat de Iosua poporului, urmat de moartea sa, a venit douăzeci de ani mai târziu. Cartea începe cu națiunea Israelului în poziție de luptă, pe malul Iordanului, de cealaltă parte a Ierihonului. În carte regăsim înregistrate numeroasele campanii militare prin care Israelul a învins locuitorii țării. Cartea se încheie cu Iosua aducând din nou poporul împreună, pentru o ultimă cuvântare.

Istoria a fost scrisă de către israeliții victorioși, care au luat în stăpânire țara. Deși erau proaspeți cuceritori, Iosua le reamintește că victoria lor era incompletă: „mare parte din țară mai trebuie încă luată în stăpânire” (13:1).

De ce este cartea Iosua importantă?

Cartea Iosua înregistrează punctul culminant al călătoriei poporului Israel până în Țara Promisă. Aici îl vedem pe Dumnezeu împlinindu-și promisiunea de a da țara Canaanului descendenților lui Iacov. Iosua îl ilustrează pe Dumnezeu ca general al lor, care avea să-și conducă poporul în lupte victorioase, dacă poporul se încredea și asculta de El.

Iosua este și o poveste a contradicțiilor. Pe deoparte, Dumnezeu dă țara pe care a promis-o națiunii Lui. Iar de cealaltă parte, poporul nu reușește să ia în stăpânire țara în întregime, permițând unor locuitori să rămână. Dumnezeu și-a ținut partea de legământ, dar israeliții nu și-au făcut treaba până la capăt. Iar, cu trecerea timpului, canaaniții ajung să devină o influență nefastă asupra poporului Israel.

În această carte regăsim povestiri despre credincioșie: curva Rahav (Iosua 2:1-21), bătălia Ierihonului (6:1-27) și războinicul Caleb (14:6-14). Suntem martori și ai neascultării și a consecințelor ei: păcatul lui Acan (7:1) și pierderea bătăliei de la Ai (7:5), eșecul unor seminții de a nimici dușmanul, după cum le poruncise Dumnezeu, și eșecul lui Iosua, care semnează un tratat de pace cu Gabaoniții, fără ca mai întâi să caute părerea lui Dumnezeu (9:1-27).

Care este ideea principală?

Cartea Iosua a fost scrisă pentru descendenții celor care au cucerit Țara Promisă, ca o istorisire a modului în care evreii s-au așezat acolo. Iosua îl celebrează pe Dumnezeu ca general, apărător și rege. Ilustrează limitele geografice date fiecărei seminții. Chiar mai mult decât atât, cartea Iosua servește ca o legătură narativă între zilele lui Moise și zilele judecătorilor, perioadă în care cartea a început să circule prima dată. Ceea ce Moise a început și a îndurat în pustie, Iosua a reclamat victorios în țara promisă. Promisiunile lui Dumnezeu se împlineau după secole, chiar înaintea ochilor poporului. „Din toate vorbele bune pe care le spusese casei lui Israel Domnul, niciuna n-a rămas neîmplinită: toate s-au împlinit” (Iosua 21:45).

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

În ultimele câteva versete din Iosua găsim povestite trei înmormântări: a lui Iosua (Iosua 24:29-30), a oaselor lui Iosif (24:32) și a lui Eleazar marele preot (24:33). Oricât de ciudat ar părea, aceste înmormântări reflectă caracterul lui Dumnezeu. Toți acești trei oameni erau asociați cu zilele petrecute de Israel în captivitate (Iosif cu mult timp în urmă, când familia lui Iacov s-a mutat în Egipt, Iosua și Eleazar ca tineri ce au pornit în călătoria prin pustie). Iar acum, toți trei sunt îngropați în Țara Promisă, martori ai credincioșiei lui Dumnezeu.

Dumnezeu își împlinește toate promisiunile. După cum a fost prezent și credincios cu Israel, la fel va fi și cu noi. „Întărește-te și îmbărbătează-te! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (1:9).

  1. Donald K. Campbell, "Joshua," in The Bible Knowledge Commentary: Old Testament, ed. John F. Walvoord and Roy B. Zuck (Wheaton, Ill.: Victor Books, 1985), 325.
  2. Norman L. Geisler, A Popular Survey of the Old Testament (Peabody, Mass.: Prince Press, 2007) 93-94.

Related Articles

Dependență

Pentru mulți dintre noi, a cere ajutor este destul de dificil. Chiar prefer să nu fac acest lucru, și se prea poate ca mulți dintre voi să facă la fel. Însă, Dumnezeu ne reamintește în repetate rânduri că avem nevoie de ajutor. Până la urmă, El face referință la noi adesea, folosind apelativul „oi”- cele […]

Read More