Plângerile lui Ieremia

Cine a scris cartea?

Deși autorul Plângerilor nu este numit în text, există dovezi temeinice, atât interne, cât și externe, care îl indică drept autor pe profetul Ieremia. Atât tradiția creștină cât și cea iudaică îi atribuie lui Ieremia paternitatea literară și Septuaginta – traducerea grecească a Vechiului Testament – chiar adaugă o notă în care îl numește pe Ieremia drept scriitorul acestei cărți. În plus, când Ieronim, unul dintre părinții Bisericii primare a tradus Biblia în latină, a adăugat o notă prin care susținea că Ieremia este autorul Plângerilor.

Numele orginal al cărții, în ebraică, ekah, poate fi tradus prin „Vai!” sau „Cum de”, evocând plânsul sau jalea pentru un eveniment trist.1 Cititorii și traducătorii de mai târziu au introdus în titlu cuvântul „Plângerile” datorită sensului mai clar și sugestiv al termenului. Tocmai această idee a plângerii îl leagă pe Ieremia de această carte. Autorul cărții a fost martor la urmările recentei distrugeri a Ierusalimului, dar pare să fi fost de față și la invazia efectivă (Plângeri 1:13-15). Ieremia a fost prezent la ambele evenimente.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?
„Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atât de plină de popor altădată!” (Plângeri 1:1). Acesta este începutul cărții Plângerile lui Ieremia. Cetatea menționată nu este alta decât Ierusalimul. Ieremia străbătea străzile și ulițele Cetății Sfinte și nu vedea nimic altceva decât durere, suferință și distrugere, în ajunul invaziei babiloniene din 586 î.H. Datarea cărții cât mai aproape posibil de momentul invaziei, adică sfârșitul lui 586 î.H. sau începutul lui 585 î.H.,este întemeiată, dacă avem în vedere emoția vie, necenzurată, exprimată de Ieremia pe paginile ei.

De ce este cartea Plângerile lui Ieremia importantă?

Asemenea cărții lui Iov, Plângerile îl înfățișează pe un om al lui Dumnezeu care meditează asupra urmărilor răului și suferinței din lume. Dar în vreme ce Iov avea de-a face cu un rău inexplicabil, Ieremia deplângea o tragedie pe care Ierusalimul însuși o atrăsese asupra sa. Poporul din această cetate cândva măreață experimenta judecata Dumnezeului sfânt și urmările erau devastatoare. Dar în mijlocul acestei cărți, în toiul aceste plângeri din cauza efectelor păcatului în lume, se află câteva versete dedicate speranței în Domnul (Plângeri 3:22-25). Această declarație de credință care rămâne fermă în mijlocul întunericului înconjurător strălucește ca o rază de speranță pentru toți cei care suferă din cauza consecințelor propriului păcat și a propriei neascultări.

Care este ideea principală?

Pe măsură ce se adună versetele Plângerilor, cititorii se minunează, inevitabil, de numeroasele moduri în care putea să descrie Ieremia starea jalnică a cetății Ierusalim, cândva atât de mândră. Copiii cerșeau de mâncare de la mamele lor (Plângeri 2:12), femei și bărbați tineri erau uciși de săbii (2:21), iar mame cândva pline de compasiune își foloseau copiii drept hrană (4:10). Până și drumurile din cetate jeleau starea acesteia (1:4)! Ieremia nu avea ce să facă altceva decât să recunoască starea deplorabilă a acestei cetăți, plină de dărâmături.

Durerea atât de evidentă în reacția lui Ieremia față de această stare de devastare comunică în mod clar semnificația situației teribile din Ierusalim. Ieremia scrie la persoana întâi și se imaginează capturat într-o cetate asediată, fără să-i audă cineva rugăciunile, fiind ținta săgeților dușmanului (3:7-8, 12). Și totuși, chiar și în această situație aparent fără ieșire, el și-a găsit nădejdea în Domnul (3:21-24).

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Cartea Plângerilor ne amintește nu doar de importanța întristării pentru păcatul nostru, ci și a iertării pe care trebuie să o cerem de la Domnul când greșim față de El. Mare parte din limbajul poetic al lui Ieremia se referă la cărămizi căzute și ziduri surpate dintr-o cetate nimicită. Poți să găsești în viața ta ceva din semnele acestei cetăți distruse? Plângi pentru păcatul care te-a adus în situația actuală? Te simți doborât la pământ de o putere străină? Ai nevoie de nădejde de la Domnul? Citește Plângeri 3:17-26, unde vei găsi pe cineva conștient de consecințele păcatului și întristat de urmările acestuia, dar care și-a pus nădejdea și încrederea în Domnul.

  1. Charles H. Dyer, "Lamentations," in The Bible Knowledge Commentary: Old Testament, ed. John F. Walvoord and Roy B. Zuck (Wheaton, Ill.: Victor Books, 1985), 1207.

Related Articles

Dependență

Pentru mulți dintre noi, a cere ajutor este destul de dificil. Chiar prefer să nu fac acest lucru, și se prea poate ca mulți dintre voi să facă la fel. Însă, Dumnezeu ne reamintește în repetate rânduri că avem nevoie de ajutor. Până la urmă, El face referință la noi adesea, folosind apelativul „oi”- cele […]

Read More