Dintre toți zeii din mitologia greacă, era unul care era considerat a fi cel mai urât, având coarne de capră care îi creșteau din cap, copite de capră în locul picioarelor și un păr lățos, tot de capră, ce-i acoperea tot corpul. Însă zeul jumătate om – jumătate capră, numit Pan, era vesel și sălta peste păduri și munți cântând la nai. Printre copacii și dealurile stâncoase ale Cezareei Filipi, a fost construit un templu al lui Pan. La baza acestui templu, exista o grotă despre care cei ce închinau acolo credeau de mult timp că ar fi intrarea către lumea cealaltă. Închinătorii aruncau capre prin deschizătura grotei, în speranța că sacrificiul lor va fi acceptabil pentru Pan.
Chiar în vecinătatea acestei grote, pretinsă a fi poarta către Hades, Isus a promis: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16:18) Începând cu un grup mic de evrei în Ierusalim, cu mai bine de două mii de ani în urmă, Hristos și-a zidit biserica pentru a ajunge până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Și din acea zi, până astăzi, Satana a încercat să distrugă biserica lui Hristos. Cu toate acestea, ea continuă să reziste. În ciuda controverselor, a războaielor și ale rupturilor denominaționale, biserica continuă să fie modalitatea prin care Dumnezeu proclamă unei lumi întunecate și aproape moarte, că lumina și viața au venit prin Fiul Său, Isus Hristos.
Luat din Derrick G. Jeter, “Discovering the Gates of Hades,” in The Church Awakening: An Urgent Call for Renewal Bible Companion (Plano, Tex.: IFL Publishing House, 2010), 9. Copyright © 2010 by Insight for Living. Toate drepturile rezervate în toată lumea.
Drepturile de autor pentru traducerea in limba română sunt rezervate © 2015 de Charles R. Swindoll, Inc. Toate drepturile rezervate în toată lumea.