Treaz dincolo de mormânt: Ce spune Biblia despre somnul sufletului

Moartea provoacă multe întrebări: Când o să se întâmple? Cum o să fie? Care este destinul sufletului? Chuck Swindoll abordează această ultimă întrebare în cartea Growing Deep in the Christian Life:

Când cel credincios moare, trupul ajunge în mormânt; sufletul și duhul merg imediat în prezența Domnului Isus și așteaptă învierea trupului, când vor fi împreună cu Domnul pentru totdeauna într-o binecuvântare veșnică.¹

Din nefericire, mulți se tem că sufletele lor vor trebui să aștepte o perioadă nedeterminată ca să ajungă în Cer. „Somnul sufletului” – convingerea că sufletul se odihnește după moarte într-o stare de inconștiență sau încetează să mai existe, până la învierea finală – își are sursa în metafora comună a somnului pentru moartea trupului. Deși această metaforă apare, într-adevăr, în Scriptură, un studiu atent dezvăluie că metafora somnului se referă numai la starea trupului pământesc, neînsuflețit, după moarte, nu la starea sufletului.

Scriptura îi asigură pe credincioși cu privire la destinul sufletului după moarte:

Aşadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul – pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. – Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul. (2 Corinteni 5:6-8)

Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup. (Filipeni 1:21-24)

Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.” (Luca 23:46)

Isus, Fiul lui Dumnezeu, știa că va fi prezent din punct de vedere spiritual în „mâinile” Tatălui, în momentul morții Lui, nu adormit în mormânt.

Alte relatări biblice arată clar că nu există un somn al sufletului pentru credincioși, ci mai degrabă, o prezență conștientă, imediată, alături de Dumnezeu, după moarte:

• Lapidarea lui Ștefan (Fapte 7:54-59)
• Schimbarea la față (Matei 17:1-8; Marcu 9:1-8; Luca 9:28-36)
• Rahela și-a dat sufletul când a murit (Geneza 35:18)

Mai merită discutate două pasaje. Mai întâi, Ioan 11:23-27.

Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”

De observat că Isus a corectat-o pe Maria care credea că fratele ei va „trăi” numai la înviere. În schimb, Isus dezvăluie faptul că cei credincioși vor trăi chiar dacă mor, și de fapt, ei nu vor muri în felul în care mor trupurile noastre.

Al doilea pasaj vine de la Petru:

Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh. (1 Petru 3:18)

La momentul mântuirii credincioșii sunt „răstigniți cu Hristos”, dar trăiesc (Galateni 2:20). Când trupul pământesc al unei persoane credincioase moare, ea continuă să trăiască din punct de vedere spiritual. Prin credința în Hristos, credincioșii au fost aduși la viață în duh, așa cum și Isus trăiește în duh. Pe noi, cei care Îl mărturisim pe Hristos ca Mântuitor personal, nu ne așteaptă nici somnul sufletului, nici mormântul!

Putem să rezolvăm multe dintre conflictele legate de interpretare, pe tema morții, pur și simplu considerând starea neînsuflețită a trupului fizic după moarte complet separată de viața spirituală a sufletului și localizarea acestuia despărțit de trup.

O scenă biblică importantă pentru susținerea acestui punct de vedere, dar care este înțeleasă greșit de multe ori, este schimbul de replici dintre Isus și tâlharul de pe cruce. Isus îi spune tâlharului care era pe moarte alături de el că duhurile lor aveau să fie împreună, în viață și conștiente, în ziua aceea. Totuși unii vin cu argumentul că este o chestiune de punctuație greșită în Luca 23:42-43. În loc de: „Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Paradis”, susțin unii, ar trebui să fie „Adevărat îți spun astăzi, vei fi cu Mine în Paradis”. Dar nu găsim un alt loc în Scriptură în care Isus să fi spus: „Adevărat îți spun astăzi”. Este deci mult mai probabil ca Isus să fi pus accentul pe detaliul că astăzi era momentul în care El și hoțul aveau să fie împreună în Paradis. Și chiar afirmația lui Isus, „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul”, arată că este vorba despre faptul că Isus a ajuns în prezența lui Dumnezeu, în duh, imediat după moarte.

Un alt pasaj biblic care este interpretat greșit uneori este vizita lui Saul la femeia medium din En-Dor. Unii sunt de părere că Saul a chemat duhul lui Samuel, că duhul lui Samuel s-a înălțat din pământ și Samuel a fost mânios pentru că îi fusese tulburat somnul. Totuși, în acest pasaj nu este menționat somnul. Textul spune doar: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” (1 Samuel 28:15). Mai mult, așa cum observa Thomas Constable, „Aici nu scrie că vrăjitoarea l-a adus pe Samuel dintre cei morți. Dumnezeu i l-a dezvăluit pe Samuel lui Saul.”²

Nu știm exact unde era Samuel înainte de a fi deranjat, dar știm că i-a spus lui Saul că regele și fiii lui vor fi cu profetul în ziua următoare (28:19). Acest lucru nu ar avea nicio însemnătate dacă sufletele lor ar fi urmat doar să doarmă după ce ei ar fi murit. Este mult mai probabil ca Samuel să se fi referit la faptul că vor fi toți conștienți în duhurile lor și se vor întâlni în duh a doua zi.

În Luca 16:19-31, Lazăr se află în „sânul lui Avraam” și bogatul în „Hades” după moartea lor. Dar unii cititori trag concluzia că acele „locuri de așteptare” arată că sufletele noastre vor aștepta să ajungă în Cer în locuri similare. De fapt, această istorisire, spusă de însuși Isus, învață că sufletul nu este adormit, ci este viu și conștient după moarte și înainte de învierea trupului. Că veni vorba, acesta este singurul loc în care apare în Biblie sintagma „sânul lui Avraam”. Aceasta era o expresie care se referea la „paradisul” anticipat de Isus după moartea Lui.

Unii se întreabă dacă îi vom recunoaște pe cei dragi ai noștri în Cer sau dacă duhurile noastre vor fi lipsite de formă, ca o fantomă sau un norișor rarefiat, dar aceste pasaje dau de înțeles că vom avea forma unui trup. Biblia nu ne oferă detalii, dar câteva pasaje sugerează că vom avea trupuri intermediare recognoscibile.

Lewis Sperry Chafer se referă la 2 Corinteni 5:1-5 când explică „conceptul unui trup intermediar între moarte și înviere”:

În prezent credincioșii se află într-un „cort pământesc” (v. 1), dar tânjesc după „locașul ceresc” (v. 2). Referirile la credincioși după moarte dar înainte de înviere par să indice toate că ei au un trup, cum e cazul cu Lazăr (Luca 16:19-25). Când Moise și Ilie s-au întâlnit cu Hristos pe Muntele Schimbării la Față, au fost reprezentați ca având trup (Matei 17:1-3; Marcu 9:4; Luca 9:30). În Apocalipsa 6:9-11 [și 7:13-17] despre martirii care muriseră … se spune că sunt îmbrăcați în haine albe și stau înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Deși nu se dezvăluie deplin în Scriptură caracteristicile exacte ale acestor trupuri, se pare că nu vor fi adecvate pentru veșnicie căci vor fi înlocuite de trupuri ale învierii.³

Această stare conștientă, intermediară, nu este un loc de curățire intermediar, aflat între Cer și Pământ, ca purgatoriul, un concept care nu se găsește nicăieri în Biblie și contrazice evanghelia. Ci este un trup temporar, intermediar, între momentul morții noastre și cel a învierii, care va avea loc la revenirea lui Isus.

Scriptura nu ne oferă doar o siguranță legată de destinul sufletelor noastre, ci Cuvântul lui Dumnezeu ne arată și care va fi viitorul trupurilor noastre fizice, pământești, care vor fi înviate odată cu Răpirea. Pavel a scris că noi „aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi” (Romani 8:23-24). Din păcate, mulți oameni care cred în somnul sufletului au făcut confuzia între învierea trupurilor noastre pământești și viața spirituală de după moarte. În privința trupului pământesc și a importanței lui după moarte, Scriptura spune: „ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Detaliile exacte ale acestui lucru rămân un mister deocamdată; dar știm că vom fi înviați fizic odată cu Răpirea (Ioan 5:29; Fapte 24:15; 1 Tesaloniceni 4:13-18). Știm și că trupurile noastre înviate vor fi diferite, în unele privințe, față de trupurile noastre de acum (1 Corinteni 15:45-49) și adecvate pentru veșnicie.

Putem să învățăm despre trupurile noastre înviate dacă ne gândim la trupul lui Isus după învierea Sa. Știm că Isus a mâncat și a băut, știm că ucenicii au putut să-L atingă și că avea carne și oase și se putea deplasa în voie, fără limitări de ordin fizic. „Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu” (Luca 24:39). Dacă trupul înviat al lui Isus a putut face toate aceste lucruri, este foarte probabil că și trupurile noastre înviate vor fi la fel.

Întrebările și temerile referitoare la moarte sunt firești, dar Biblia ne oferă pace. Credincioșii pot să fie încurajați știind că odihna pe care o pregătește Dumnezeu pentru noi după moarte este cu mult mai bună decât așa numitul „somn al sufletului”. Deși moartea este dureroasă și aduce întristare profundă, pentru cei care Îl cunosc pe Hristos, gândul la ce vine după moarte aduce o speranță extraordinară. Pentru creștini, moartea înseamnă că, în sfârșit, vom fi imediat față în față cu Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc.