Isus și femeile

Când de gândim la lucrarea lui Isus, imediat ne aducem aminte de momentele „mari”. Botezul Lui, predica de pe munte, schimbarea la față, minunile pe care le-a făcut și desigur, moartea și învierea Lui.

Însă, lucrarea lui Isus a fost reprezentată de oameni. Minunile și mesajele Lui erau pentru cei care aveau nevoie de un Salvator și nu de…un spectacol.

Dacă ar fi să facem o listă de oameni cu care Isus a interacționat, am nota imediat numele ucenicilor Săi, poate ale fariseilor, și poate ale altora precum Zaheu, Lazăr sau Nicodim.

Însă, ce am putea spune despre femeile cu care Isus a avut de-a face? Câte dintre numele lor le-ai putea lista? Din păcate, ele sunt de obicei trecute cu vederea.

Când călcăm pe urmele lui Isus, nu putem să nu observăm femeile devotate și pline de credință care L-au urmat. Toate au fost impactate și schimbate de către El. Secolele ce separă culturile noastre au atenuat pentru noi scenele petrecute atunci, însă pentru oamenii din vremea Lui, îndemnurile și răspunsurile lui Isus au fost de-a dreptul șocante.

Pentru noi, imaginea lui Isus stând de vorbă cu o femeie nu pare ciudată. Însă, cultura la început de secol I, considera femeile cu puțin mai sus decât animalele. Femeia era considerată a fi o proprietate: în primul rând, a tatălui ei, apoi a soțului ei și apoi, a fiului său în cazul în care rămânea văduvă. Pe-atunci, părerea unei femei nu conta. Marea majoritate credea de fapt, că ea nu contează deloc. Ca să fim sinceri, o femeie avea puține șanse de supraviețuire fără un bărbat.

Femeile se găseau la coada scării sociale. Ele erau considerate responsabile pentru multe rele din lume. Dacă o femeie vorbea în public cu un bărbat care nu era soțul ei, se presupunea automat că are o relație ilegitimă cu el, ceea ce constituia mai departe motiv pentru divorț…sau chiar mai rău. Mai mult decât atât, unei femei nu îi era permis să mănânce în aceeași cameră în care era o întâlnire de bărbați, nu putea învăța Scriptura alături de bărbați, și nici nu avea voie să intre în curtea interioară a templului pentru a se închina alături de bărbați. Dacă vă vine să credeți, în fiecare dimineață, un fariseu își începea ziua mulțumindu-i lui Dumnezeu că nu s-a născut dintre neamuri, că nu este femeie sau sclav.

Dar nu și în cazul lui Isus.

Pe când chiar și cei mai respectabili bărbați nu și-ar fi irosit momente din timpul zilei pentru o femeie, Isus a făcut tot posibilul pentru a vorbi cu ele…ziua-n amiaza mare. Ar fi fost cu siguranță o temă scandaloasă pentru tabloidele din vremea aceea! El le-a primit pe femei alături de El. El sprijinea femeile, le trata cu atenție și cu grijă, mai ales pe cele care aveau nevoie de ajutor. El a ieșit din tiparele despotice și urâte ale culturii Lui, salvând femei cu un trecut dureros, controlate de demoni, bolnave sau care au fost tratate nedrept.

Isus, de bunăvoie, s-a împotrivit de asemenea, chiar și acelui număr mic de practici religioase oarecum acceptabile. În loc să-și limiteze învățătura doar la partea din sinagogă dedicată bărbațiilor, Isus a predicat și în locuri în care femeile puteau sta pe primul rând, și anume pe dealuri, în piețe, lângă o fântână sau în partea de sinagogă dedicată femeilor. El a folosit inclusiv ilustrații cu care femeile se puteau identifica ușor: talantul pierdut, drojdia în aluat, bătaia persistentă la ușa unui vecin noaptea.

Nu doar că Isus a observat femeile, ci El le-a și chemat din umbră la credință. Nu este o întâmplare că multe dintre conversațiile consemnate pe care le-a avut cu femeile sau multe dintre minunile Lui, le-au pe ele avut ca protagoniste. Isus a ales în mod deliberat să fie așa. Și mai mult decât atât, femeile se numărau printrei cei mai buni, mai dinamici și mai darnici ucenici ai Săi. Nu este de mirare că femeile iubeau învățătura Lui!

Cred că modul în care femeile reacționau vizavi de El, Îl făcea să zâmbească. El le-a văzut credința, iar exemplul Lui de har, milă și compasiune nu a fost nici mai mult nici mai puțin decât o schimbare cutremurătoare pe scena acelor vremuri. Din punct de vedere spiritual, Isus nu a făcut nicio distincție între bărbați și femei. El doar s-a raportat la oameni pe baza credinței lor în Dumnezeu, sau a lipsei acesteia.

Știți ce găsesc a fi surprinzător? Consecvența Scripturii în descrierea femeilor care îl urmau pe Isus! Ele erau credincioase, cu spirit de sacrificiu și slijitoare. Erau femeile perfecte? Desigur că nu. Îl urmau pe Isus în mod perfect? Nu, nimeni nu poate face acest lucru.

Însă, ele au stat suficient de aproape de Isus pentru a-I observa privirea. Harul Lui le-a captivat! Doar pentru a putea fi parte din ceea ce Isus făcea, multe femei erau mulțumite cu a avea un rol anonim în lucrarea Lui. Era oricum nevoie de slujire, suport financiar din propriile lor resurse, nevoia de a sta la picioarele Lui, de a I se închina, de a-L hrăni atât pe El cât și pe ucenicii Lui, și în cele din urmă, pentru a-I căra trupul crucificat. Acestea au fost femei curajoase, femei dedicate, care și-au conectat brațele cu ale Lui pentru a proclama ceva mai mare, ceva mult mai minunat decât lumea a cunoscut vreodată. Femeile au fost acolo în momentul sosirii Lui, în orașele și în afara orașelor pe care El le-a vizitat, la crucea și la mormântul Lui, precum și alături de El în momentele cele mai extraordinare din lucrarea Lui.

Isus a spus următoarele cuvinte despre o femeie credincioasă: „Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Matei 26:13)

Ca mine și ca tine, fiecare femeie din viața lui Isus spune o poveste diferită despre modul în care viața Lui a impactat-o pe a ei. Ele ne oferă exemple vii, reale ale puterii lui Dumnezeu de a schimba vieți. Unele au fost nevoite să pună lucrurile în ordine, altele să se retragă din anumite lucruri, pe altele le-a chemat să vorbească, să se apropie sau doar să își facă apariția. Putem observa propria noastră călătorie țesută în poveștile lor.

Femeile din viața lui Isus ne provoacă să ne uităm dincolo de cultură, la Însuși Isus. Prin exemplul lor, ne cheamă să ne predăm în întregime Celui care ne-a răscumpărat viețile din păcat..pentru a-L urma cu devotament și mulțumire, chiar și din umbră, astfel încât să putem a reflecta generațiilor viitoare viața și dragostea lui Isus.