Când studiem rugăciunea Domnului, unul dintre cele mai familiare pasaje din toată Scriptura, avem tendința de a omite anumite detalii, de a trece cu vederea anumite informații, pentru că am citit, am vorbit despre sau am auzit-o de multe ori.
Acest lucru se întâmplă adesea când vine vorba despre rugăciunea Domnului, care începe cu un cuvânt adesea ignorat și anume „nostru”. „Nostru” ne face să ne vedem pe noi înșine nu ca niște indivizi izolați, ci ca parte a unui popor adunat împreună pentru a i se închina lui Dumnezeu. Punând acest cuvânt la începutul rugăciunii, reflectorul se mută de pe noi și ne reamintește faptul că, în calitate de creștini, suntem conectați unul cu celălalt. Desigur, rugăciunea este, dacă nu altceva, acțiunea de a ne conecta cu Dumnezeu Însuși. Așadar, atunci când spunem „Tatăl nostru”, de fapt ne conectăm atât cu Dumnezeu cât și cu comunitatea ucenicilor Lui.
Acest simplu act, ne reamintește că avem nevoie unii de alții și că nu ne putem baza doar pe noi înșine. Și nici nu putem continua să ne agățăm de acele lucruri care ne despart de ceilalți credincioși. „Nostru”, ne deschide către slujirea bisericii, pentru a primi atât daruri cât și ajutor din partea lui Dumnezeu și a poporului Său…și de asemenea, pentru a vedea responsabilitatea noastră de a da și a-L sluji la rândul nostru pe Dumnezeu și poporul Său.
Drepturile de autor pentru traducerea in limba română sunt rezervate © 2015 de Charles R. Swindoll, Inc. Toate drepturile rezervate în toată lumea.
