Cine a scris cartea?

Autorul cărții Iov este necunoscut. Câteva sugestii au fost însă înaintate: Iov însuși, care și-ar fi putut aminti cel mai bine propriile cuvinte; Elihu, al patrulea prieten, care vorbește spre sfârșitul povestirii; diverși scriitori și lideri biblici; sau mulți editori care au adunat materialul textual de-a lungul anilor. Deși nu este un răspuns definitiv, autorul a fost cel mai probabil un martor ocular care a notat conversațiile detaliate și îndelungate, care se regăsesc în carte. În timpul Vechiului Testament, autorii aveau obieceiul să scrie despre ei la persoana a treia, de aceea Iov este foarte posibil autorul cărții.

Cine a fost Iov? Acest tată bogat, proprietar de terenuri este unul dintre cei mai bine-cunoscuți eroi ai Bibliei. Dar știm prea puțin dincolo de faptul că a pierdut totul, fără vreun avertisment, și de faptul că i-a fost testată credința din greu.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Deși în text nu identificăm în mod direct perioada, indiciile din text ne indică faptul că Iov a trăit în timpul patriarhilor, între anii 2100 și 1900 î.e.n. Conform Iov 42:16, Iov a trăit încă 140 de ani după tragedia sa, ajungând probabil la o vârstă de 210 ani. Viața sa îndelungată corespunde cu cea a lui Terah (tatăl lui Avraam), a lui Avraam, Isaac și Iacov. De asemenea, bogăția lui Iov era măsurată în animale (Iov 1:3; 42:12), la fel ca a lui Avraam (Geneza 12:16). La fel ca și patriarhii, Iov a folosit numele unic al lui Dumnezeu, „El Shaddai” (Dumnezeu Atotputernic). Cartea Iov nu menționează legea Mozaică; fiicele lui Iov erau moștenitoare egale cu fiii lui, iar Iov, deși nu era preot, oferea sacrificii – lucruri care nu ar fi fost posibile sub Lege (Levetic 4:10; Numeri 27:8). Deși nu putem fi siguri, Iov ar fi putut trăi în perioada lui Iacov, sau curând după aceea.

Iov trăia în țara Uz (Iov 1:1), dar nimeni nu știe cu siguranță unde este localizată această țară. Cărturarii cred că era în apropierea deșertului, lângă Canaan, deoarece „obiceiurile, vocabularul și referințele la geografie menționate în text corespund nordului Arabiei.”¹

De ce este cartea Iov importantă?

Israeliții încadrează cartea Iov ca literatura poetică. Cartea include un limbaj folosit în procedurile legale străvechi, plângeri și termeni unici care nu se regăsesc nicăieri în altă parte în Biblie. În plus, mare parte din cartea Iov este scrisă în versuri paralele care sunt indicative pentru poezie.

Cartea se adâncește în probleme apropiate de inima fiecărui om care a experimentat suferința. Prologul ne oferă o perspectivă fascinantă a povestirii din spatele povestirii – de ce Dumnezeu i-a permis lui Satan să îi provoace atât de multă suferință și tulburare lui Iov. Apoi, printr-o serie de dialoguri și monologuri aranjate într-un tipar de câte trei, înțelepciunea umană încearcă să explice inexplicabilul, până când, în cele din urmă, vorbește Dumnezeu Însuși.

Ultimele capitole din Iov ni-l prezintă pe Dumnezeu apărându-și maiestatea și unica lui „neasemănare” – transcendența lui Dumnezeu dincolo de toată creația – cu multă măiestrie, în contrast cu mortalitatea umilă și ignorantă a lui Iov. „Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.” (Iov 38:4)

Care este ideea principală?

Necazul și suferința nemeritată îl obligă pe Iov să pună veșnica întrebare: „De ce li se întâmplă lucruri rele oamenilor buni?” Răspunul pe care îl primește Iov s-ar putea să îl mulțumească sau nu pe cititor. Dumnezeu permite suferința cu un motiv, dar s-ar putea să nu ne descopere acel motiv niciodată.

Iov nu l-a respins pe Dumnezeu, dar l-a provocat și l-a acuzat pe Dumnezeu. Atotputernicul l-a lăsat mut pe Iov când El și-a tunat propria perspectivă asupra situației. Dumnezeu nu a răspuns „de ce-ului” lui Iov – El în schimb l-a copleșit pe Iov și pe prietenii lui cu adevărul maiestății și suveranității Sale. Iov a plecat de acolo cu o înțelegere mai profundă a puterii și splendorii lui Dumnezeu, încrezându-se și mai mult în El:

„Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine,
dar acum ochiul meu Te-a văzut.
De aceea, mi-e scârbă de mine
și mă pocăiesc în țărână și cenușă.” (Iov 42:5-6)

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Durerea ne afectează, inevitabil, pe fiecare dintre noi. Suferința nu poate fi evitată în această viață. Relația ta cu Dumnezeu va fi suficientă atunci când încercările vor veni? Te vei încrede în El, în suferința ta? Citește Iov 38-42. Petrece timp cu Atotputernicul. Roagă-te pentru o credință mai puternică în Creatorul puternic descris în acele capitole. Roagă-te să ai o perspectivă corectă asupra lui Dumnezeu, ca să poți vedea situația prin ochii Lui.

În loc să întrebe unde este Dumnezeu în mijlocul durerii, cartea Iov afirmă controlul deplin al lui Dumnezeu și ne întreabă pe noi: „Unde suntem noi în durerea noastră? Ne încredem în Creatorul nostru, chiar dacă nu putem înțelege circumstanțele?”