Paștele și speranța sunt sinonime.
Ziua aceasta specială aduce cu ea, de fiecare dată, gândul înviorător care ne aduce din nou aminte că există viață după cea pe care o trăim acum. Viața adevărată. Viața veșnică. O viață glorioasă. Cei care trăiesc „la periferia” speranței, ca să spunem așa, au nevoie de o transfuzie. Paștele le oferă asta.
Nu-mi dau seama de ce, dar au existat perioade în viața mea în care mai multe persoane cu care eram în contact în mod constant erau bolnave de cancer. Aceștia sunt oamenii care trăiesc „la periferie”. Îmi amintesc de un prieten drag, care dusese o luptă demnă cu cancerul, timp de peste un an, după care cancerul intrase în remisie, dar la un moment dat boala a revenit. În același timp, soția președintelui seminarului la care studiam a fost diagnosticată cu melanom, o tumoare la ficat. Tot atunci, un tânăr de 22 de ani din Indiana se chinuia cu reacțiile oribile ale chimioterapiei din cauza unui cancer la ficat. Toți aceștia, alături de alte persoane cu care corespondam, erau doar vârful minuscul al aisbergului imens reprezentat de bărbați, femei și copii pentru care o transfuzie de speranță era un lucru esențial. M-am gândit atunci, și la fel fac și acum, când și mai mulți oameni se luptă cu cancerul, că Paștele ne oferă această speranță.
Pe de altă parte, îi avem pe cei care suferă din cauză că și-au pierdut recent soțul sau soția, copilul, un părinte sau un prieten. Moartea a venit ca un hoț nemilos și a smuls din viața lor o prezență prețioasă, lăsând în urmă numai amintiri fără substanță. Tristețea celor îndoliați aruncă o umbră întunecată asupra ființei lor, prea densă ca să poată fi străpunsă de cuvinte sau de cântece ușurele. Ce lipsește? Ca să parafrazez o expresie de-a lui Oscar Wilde:
Ceva e mort în fiecare dintre noi,
Speranța e cea care a murit.1
Nimic nu se compară cu Paștele când e vorba să readucem speranța în viețile noastre.
Paștele are propriile imnuri:
Isus e viu, și eu cu El:
Moarte, țepușul tău e mort pe veci!2
Hristos cel crucificat, Aleluia!
dintre cei morți a-nviat, Aleluia!
Din mormânt când s-a sculat, Aleluia!
Din pierzare ne-a scăpat, Aleluia!3
Paștele are și pasaje biblice specifice:
Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. (Iov 19:25-26)
„Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. (1 Corinteni 15:55-58)
Declarația sărbătorii de Paște este:
„Nu este aici; a înviat.” (Matei 28:6)
Nu-mi pot explica ce se întâmplă, și nici nu încerc. Dar un lucru este clar: dimineața de Paște aduce cu ea ceva magnific, terapeutic și încurajator. Când creștinii se adună în lăcașurile de închinare și își înalță vocile în laudele aduse Răscumpărătorului înviat, oștirile demonice ale iadului și prințul osândit al întunericului sunt paralizați temporar. Când pastorii se ridică și declară faptele de netăgăduit și de neclintit ale învierii în trup a lui Isus și siguranța propriei noastre învieri, mesajul găunos al scepticilor și al cinicilor este redus la tăcere pentru moment. În timp ce emoția participării alături de cei de aceeași credință se revarsă în poporul lui Dumnezeu aproape că simțim cum se scurge prin noi o putere tainică (2 Petru 1:1). Printre nenumăratele beneficii se numără și cele de mai jos:
- Bolile noastre grave nu mai par atât de letale.
- Temerile noastre pălesc și își pierd puterea asupra noastră.
- Tristețea noastră din cauza pierderii unei persoane dragi scade în intensitate.
- Dorința noastră de a merge mai departe, în ciuda obstacolelor, este înviorată.
- Divergențele de opinie sunt eclipsate de credința comună.
- Identitatea noastră de creștini este întărită știind că facem parte dintr-un lung șir de sfinți care de-a lungul secolelor și-au spus unii altora: „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”
În această perioadă ne așteaptă o transfuzie de speranță. Asta se întâmplă în fiecare an. Aleluia!
- Oscar Wilde, The Ballad of Reading Gaol (Boston: John W. Luce and Company, 1906), 23.
- Christian F. Gellert, “Jesus Lives, and So Shall I,” trans. Philip Schaff, in The Hymnal for Worship and Celebration (Waco, Tex.: Word Music, 1986), 224.
- Charles Wesley, “Christ the Lord Is Risen Today,” in The Hymnal for Worship and Celebration (Waco, Tex.: Word Music, 1986), 217.
Copyright © 2010 by Charles R. Swindoll, Inc.