În ultima vreme, fiul meu, Jonathan, a început să-mi pună o anumită întrebare aproape după fiecare lucru pe care îl spun. Întreabă ce îl interesează și după răspunsul meu vine cu întrebarea: „Ești sigură?”
„Mami, pot să mă duc afară?” „Sigur că da.” „Ești sigură?” „Da.”
„Mami, pot să mănânc micul dejun?” „Bineînțeles! Poftă bună!” „Ești sigură?” „Sunt sigură.”
„Mami, pot să mă joc cu X-Box?” „Da, ți-ai terminat treburile; du-te să te joci.” „Ești sigură?” „Da, sunt sigură.”
„
Mami, pot să te ajut cu buruienile?” DA! (Se mai întâmplă și minuni!) „Mi-ar plăcea foarte mult să mă ajuți să scot buruienile!” „Ești sigură?” „Nu am fost niciodată mai sigură. Hai să le venim de hac!”
Dintr-un motiv oarecare, Jon își dorește să obțină asigurări suplimentare cu privire la lucrurile care i se întâmplă în viață. Chiar dacă e vorba despre lucruri esențiale, cum ar fi micul dejun sau cina, să facă un duș, să-și schimbe hainele, să iasă afară să se joace și să intre în casă pentru odihnă. El are nevoie să i se amintească în mod constant că eu îl încurajez, am încredere și am grijă de el și de viața lui, în permanență.
Ai simțit vreodată nevoia să-L întrebi pe Domnul dacă este de acord cu unele dintre nevoile tale? Ai tânjit vreodată să-L auzi pe Isus că îți recunoaște slăbiciunile, întrebările, viața ta și persoana ta? În toți ani aceștia în care am trăit alături de un copil cu dizabilități I-am pus Domnului nenumărate întrebări. I-am cerut să-mi dea siguranță, am cerut acceptarea și harul Lui. Aveam nevoie să aud că îmi acceptă greșelile, temerile, lacrimile, iritarea, eșecurile și îndoielile. Când trecem prin situații deosebit de dificile avem nevoie să știm că Domnul nostru credincios și blând este alături de noi și că nu se simte niciodată deranjat de noi. Niciodată! Absolut niciodată!
Deci, dacă ai nevoie să ți se amintească de siguranța oferită de Dumnezeu, de încredere, de grija Lui constantă în viața ta, de ce nu vorbești cu El despre asta? Și dacă se întâmplă să întrebi: „Doamne, ești sigur?”, să știi că Dumnezeul nostru măreț și atotputernic este absolut sigur de tot ce are legătură cu persoana ta, nevoile tale, viața ta și El Își dorește ca tu să cauți încurajarea Lui prin întrebarea: „Doamne Isuse, ești sigur, sigur?” Da, dragul meu, El este sigur, sigur, sigur de tine!
Dacă ar fi să-I pui lui Isus azi câteva întrebări care te frământă cu adevărat și dacă El ar fi să-ți răspundă, conversația ar arăta cam așa:
„Doamne, ești sigur că e în regulă să plâng în fața copiilor mei?”
„Da, sunt sigur.”
Dumnezeu ne spune, în Geneza 3, că El a creat tot ce înseamnă viață ca noi să ne bucurăm de toate într-o armonie perfectă, dar păcatul a intervenit și a zdrobit și a spulberat acest dar perfect. Acum, fiecare viață de pe pământ este încastrată într-o cavitate goală, frântă … singuratică, temătoare și îndurerată. Când văd lacrimile și întristarea părinților lor, copiii învață cum să accepte această realitate despre lume și cum să fie întristați de ceea ce, în mod inevitabil, vor pierde. Lacrimile purifică dorurile noastre de pe Pământ, limpezesc calea spre speranța care nu piere și sunt o mărturie că harul și îndurarea se găsesc doar în Domnul Isus Hristos (1 Petru 5:6-7, 10).
„Doamne, ești sigur că e în regulă să fac greșeli?”
„Da, sunt sigur.”
Este în regulă să facem greșeli. Domnul ne spune în Cuvântul Său că dragostea Lui pentru noi este necondiționată, că nu depinde de abilitățile sau de realizările noastre … nici de greșelile și de eșecurile noastre. Greșelile și eșecurile de multe ori dezvăluie ce aspecte ale caracterului nostru au nevoie de ajustare. De exemplu, mândria, perfecționismul, autoînvinovățirea, îngrijorarea apar adesea odată cu o greșeală sau un eșec. Pentru Hristos, valoarea noastră nu depinde de nimic, este necondiționată. Greșelile noastre pot să transforme o inimă plină de mândrie într-o inimă smerită și plină de compasiune (Psalmul 51:16-17; Iacov 4:6).
„Doamne, ești sigur că este în regulă să am îndoieli în privința Ta?”
„Da, sunt sigur.”
Scriptura ne arată că o credință de neclintit crește prin lupte dificile și profunde. Îndoielile și întrebările noastre sincere sunt o parte necesară a procesului de creștere. Când le aducem înaintea lui Dumnezeu, El are ocazia să-Și dezvăluie bunătatea și credincioșia fără de margini, suveranitatea Sa de necuprins, autoritatea Lui de necontestat, puterea și stăpânirea nelimitate, harul și îndurarea de neimaginat. Binecuvântările Sale incomensurabile continuă să fie revărsate din abundență în timp ce noi punem întrebări, avem îndoieli și învățăm să avem încredere în El, chiar dacă s-ar putea să nu înțelegem niciodată sau să nu știm de ce (Iov 23:1-13).
„Doamne, ești sigur că e în regulă să fii slab și lipsit de putere?”
„Da, sunt sigur.”
Dumnezeu ne promite, în Cuvântul Său, că atunci când noi suntem slabi, El ne umple cu puterea Sa. Când noi nu suntem în stare, El promite că va găsi o cale; când suntem cuprinși de întristare, Dumnezeu promite să aducă mângâiere; când suntem neputincioși, Dumnezeu ne asigură de puterea Lui din belșug care se revarsă în viața noastră (2 Corinteni 12:9-10).
„Doamne, ești sigur că este în regulă să mă simt mânios, să-mi fie teamă, să fiu supărat?”
„Da, sunt sigur.”
Cartea Psalmilor ne prezintă izbucnirile neîngrădite și impresionante ale emoțiilor sincere ale oamenilor înaintea unui Dumnezeu care aude, ascultă și acceptă. Emoțiile și sentimentele arată ce se întâmplă în sufletele noastre. Creșterea noastră spirituală depinde adesea de recunoașterea lor și de învățarea căii înțelepciunii, în ciuda emoțiilor și sentimentelor cu care ne luptăm (Psalmul 19:7-14; Psalmul 46).
„Doamne, ești sigur că este în regulă să mă odihnesc și să-mi rezerv timp pentru mine, chiar dacă mai sunt nenumărate nevoi neîmplinite?
„Da, sunt sigur.”
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că El a pregătit pășuni verzi și izvoare liniștite, unde putem să găsim înviorare. Lipsesc lucrurile care să ne distragă atenția și sufletele ne sunt încurajate. Când ne oprim sau încetinim ritmul, Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne conducă și să ne călăuzească în toate căile noastre. În odihnă, ne lăsăm în grija voii lui Dumnezeu și Îi îngăduim Lui să ne poarte poverile. (Psalmul 23; Matei 11:28-30)
„Doamne, ești sigur că e în regulă să lipsesc câteodată de la biserică?”
„Da, sunt sigur.”
Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că închinarea comună este una dintre disciplinele de care au nevoie copiii lui Dumnezeu. Îi îngăduim înțelepciunii lui Dumnezeu să ne călăuzească prin Duhul Sfânt și Cuvântul Său, în loc să rămânem legați de regulile omenești. Disciplina închinării nu se limitează la câteva ore pe săptămână, ci trebuie să fie un mod de viață neîntrerupt. Așadar, va trebui să ne facem timp și pentru închinarea alături de alți credincioși, și uneori pentru închinarea solitară (Psalmul 1; Ioan 4:19-24; Romani 12:1-3; Evrei 10:24-25).
* * *
Este în regulă să punem aceste întrebări? Când fiul meu mă întreabă: „Mami, ești sigură?”, îi iau în mâini fața micuță, mă uit la ochii lui întrebători, la urechile gata să asculte și la privirea lui încărcată de îndoială și spun: „Da, Jon, sunt sigură.” Ție, prietene, Isus îți întinde mâinile și îți spune: „Da, copilul Meu, sunt aici și sunt sigur.”
