Scrisoare din Corint

În timp ce Pavel cutreiera prin orașul-port Corint, simțurile lui erau invadate de aromele condimentelor exotice, în timp ce la urechile lui ajungeau frânturi din conversații în alte limbi. Mai mult ca sigur că Pavel dăduse și peste diverși oameni și diverse practici: de la marinari mai bădărani și negustori meticuloși până la bogați închinători la idoli și creștini înrobiți. Proeminetul oraș roman, i-a oferit lui Pavel oportunități ample de a proclama condamnare față de locuitorii săi, imoralitatea sexuală și închinarea la idoli fiind printre păcatele principale. ¹

Cu toate acestea, Pavel și-a concentrat lucrarea spre încurajarea creștinilor de a rămâne tari în credință și de a predica despre Hristos celor necredincioși. (Fapte 18:1-11) Vorbind despre un oraș-port la fel de corupt, 1900 de ani mai târziu, romancierul Graham Greene a surprins o realitate pe care mai mult ca sigur că Pavel o experimentase în Corint: „Aici ai putea iubi ființele umane aproape la fel de modul în care le-a iubit Dumnezeu, știind ce este cel mai rău despre ele.”

În timpul unei vizite ulterioare în Corint (Fapte 20:3), Pavel a compus scrisoarea către Romani, în care a vorbit nu doar despre păcătoșenia oamenilor (atât a evreilor, cât și a neamurilor, în egală măsură), ci și despre harul lui Dumnezeu, care prin lucrarea salvatoarea a Fiului Său, Isus Hristos, răscumpără umanitatea. Văzute în lumina contextului corupt al corintenilor, comentariile lui Pavel cu privire la păcat și în special la salvarea pe care o primesc cei care cred în Hristos, capătă o semnificație profundă.

Pavel știa despre ce scria. El înțelegea păcatul, fiindcă îl vedea în fiecare zi cu ochii lui. Într-o manieră asemănătoare, el înțelegea și salvarea, pentru că a văzut puterea dramatică a lui Dumnezeu la lucru în credincioșii din Corint, eliberați de puterea păcatului și de un stil de viață rușinos. Pavel era capabil de a articula adevărul lui Dumnezeu într-un mod atât de bogat și profund teologic, în parte pentru că el era conectat cu lumea căreia i se adresa. Pavel nu doar a auzit despre lucrarea Evangheliei în viețile oamenilor- el a văzut-o cu proprii lui ochi și a auzit mărturiile cu propriile lui urechi.

Și astăzi, citind scrisoarea lui încă relevantă, către Romani, dintr-un oraș asemenea Corintului, continuăm să beneficiem de pe urmă credincioșiei lui Pavel, într-o cultură nu cu mult diferită de a noastră.