Cine a scris cartea?

Pavel este acceptat ca autor al epistolei, chiar dacă aceasta nu este prima scrisoare pe care Pavel a scris-o celor din Corint (vezi 1 Corinteni 5:9). Știm că scrisoarea inițială a lui Pavel a fost înțeleasă greșit de corinteni (5:10-11), deși această scrisoare nu a supraviețuit. De aceea, a doua scrisoare a lui Pavel către corinteni este ceea ce noi numim 1 Corinteni – prima epistole către Corinteni inspirată de Dumnezeu.

Cu patru ani înainte de epistola pe care noi o cunoaștem ca 1 Corinteni, apostolul Pavel petrecuse optsprezece luni în Corint, deci era familiar cu biserica și mulți dintre membri congregației. Destinatarii scrisorii trebuie să fi înțeles semnificația ei, nu doar raportată la circumstanțele lor, dar și la biserica din întreaga lume. În anul 95, Clement, episcopul Romei a scris și el o epistolă corintenilor în care invoca autoritatea instrucțiunilor date de Pavel în 1 Corinteni. Astfel că la doar câteva decenii după ce a fost scrisă, 1 Corinteni călătorise deja în afara Corintului și era considerată ca o autoritate dincolo de contextul ei inițial.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Pavel era în Efes de mai bine de doi ani, în cea de-a treia călătorie misionară, când primește o veste tulburătoare legată de certurile care au loc în biserica din Corint, un raport primit de la oameni care aveau legătură cu membrii ei, de la cei ai Cloei (1 Corinteni 1:11). Biserica pe care o întemeiase recent (Fapte 18:1-17) se divizase deja, o situație care impunea acțiune imediată. Pavel scrie epistola în anul 55, în perioada în care plănuia să plece din Efes spre Macedonia (1 Corinteni 16:5-8).

De ce este cartea 1 Corinteni importantă?

1 Corinteni conține o discuție sinceră despre biserică și problemele cu care s-au confruntat oameni reali din primul secol. Biserca din Corint era măcinată de păcat pe o varietate de fronturi, astfel că Pavel le arată cum ar trebui să se ocupe de problema păcatului din mijlocul lor. În loc să treacă cu vederea divizarea lor și alte tipuri de imoralitate, el atacă direct problemele. Prin chemarea îndrăzneață la puritate, pe care o face bisericii din Corint, Pavel arată că este gata să riște opinia bună pe care o aveau unii despre el, dacă asta ajuta la curățarea păcatului ce pătase biserica.

Care este ideea principală?

1 Corinteni adresează problemele de care Pavel aude prin cei din casa Cloei, cât și printr-o scrisoare venită însăși din partea bisericii (1 Corinteni 7:1). În această epistolă adresată bisericii din Corint, Paul atinge un număr de probleme legate atât de trăire, cât și de doctrină: diviziune și certuri, imoralitate sexuală, procese între credincioși, căsătorie și celibat, libertate în Hristos, ordine în închinare, semnificația Cinei Domnului și dreptul de a folosi darurile spirituale; a inclus, de asemenea, și învățătură profundă cu privire la înviere.

Firul roșu, care conectează toate aceste subiecte împreună, este accentul pe care Pavel îl pune pe comportamentul creștinului în biserica locală. Apostolul se așteaptă ca creștinii să trăiască în concordanță cu idealurile creștine, sau după cum spune bisericii: „Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul vostru...” (6:20).

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

Corint era o metropolă internațională mare, plină cu oameni ce proveneau din contexte diferite. Închinarea la idoli, precum închinarea la zeița Afrodita, era în mod special proeminentă în oraș, deși Corintul deținea multe alte ispite în afara templelor. În acest sens, orașul Corint poate fi asemănat cu o zonă urbană modernă, care oferă nenumărate oportunități de angrenare în tot felul de comportamente păcătoase fără vreo consecință aparentă.

O astfel de comunitate a avut în mod clar o influență negativă asupra bisericii din Corint. Dar observă că instrucțiunea lui Pavel pentru credincioși nu a fost să plece din orașul lor. Nu aceasta era viziunea lui Pavel pentru biserica de atunci sau de azi. În schimb, el îi îndeamnă să-și trăiască dedicarea lor pentru Hristos cu și mai multă credincioșie, chiar acolo în mijlocul necredincioșilor. Pavel se aștepta ca creștinii să strălucească în locurile întunecate ale lumii, închinându-ne într-o comunitate unită, în care fiecare este răspunzător pentru celălalt. El se aștepta ca biserica să-și rezolve problemele intern, să se încurajeze unul pe celălalt în umblarea în puritate, să reziste împreună ținându-se tari de speranța învierii ce avea să vină.

Ce poți face tu, în biserica ta, ca o astfel de comunitate să devină o realitate?