Cine a scris cartea?

Deși Matei nu a semnat cu numele său textul „evangheliei” sale, Biserica primară atestă unanim paternitatea literară a apostolului în privința acestei cărți. În 140 d.H., un creștin pe nume Papias scria că Matei a adunat afirmațiile Domnului în ebraică (se presupune că înainte ca Matei să le traducă în greacă pentru un public mai larg).

Numele lui Matei apare în toate listele biblice cu cei doisprezece apostoli, deși Marcu și Luca se referă la el cu numele de Levi. Trecutul lui de colector de taxe îl deosebește de ceilalți apostoli și imediat după chemarea sa de a-L urma pe Isus – un eveniment consemnat în Matei 9:9 – Matei a găzduit un ospăț în onoarea lui Isus, în casa lui, pe lista lui de invitați fiind incluși prietenii păcătoși ai lui Matei. Se pare că lui Matei nu i se părea nepotrivit ca Isus și el să fie în compania celor păcătoși, a celor oprimați din societate.

Care este perioada în care a fost scrisă cartea?

Dintre cele patru evanghelii, Matei este cea care are cel mai mult în vedere publicul evreu. Apostolul invocă adesea profeții Vechiului Testament în efortul său de a ilustra identitatea lui Isus ca Mesia cel îndelung așteptat de Israel.

Cu toate acestea, Evanghelia după Matei a fost foarte dificil de datat. Anumiți factori susțin ideea unei date undeva în anii 60-65 d.H. În primul rând, cartea nu menționează distrugerea templului, eveniment care a avut loc în anul 70 d.H. Un astfel de eveniment de proporții catastrofale ar fi avut parte de un comentariu măcar, mai ales într-o carte influențată atât de clar de iudaism. Caracterul în mare parte evreiesc al cărții sugerează și că a fost scrisă într-o perioadă în care eforturile evanghelistice ale creștinilor erau direcționate, în cea mai mare măsură, către evrei, un lucru ce devine din ce în ce mai puțin întâlnit odată cu trecerea timpului. În sfârșit, mulți specialiști cred că Evanghelia după Marcu a fost scrisă prima, ceea ce înseamnă că este mai probabil ca Matei să fi fost scrisă curând după aceea.

De ce este Evanghelia după Matei importantă?

Apostolul Matei, el însuși evreu, a oferit o perspectivă indiscutabil evreiască asupra lucrării lui Isus. El a inclus peste cincizeci de citate directe – la care se adaugă și mai multe aluzii indirecte – din Vechiul Testament. Este mai mult decât în oricare dintre celelalte evanghelii și este un indiciu că Matei avea în vedere publicul evreiesc când se așeza să scrie. Legăturile numeroase din Evanghelia după Matei dintre Isus și Vechiul Testament furnizează dovezi profetice bogate pentru lucrarea lui Isus, dar în același timp oferă cititorilor contemporani o imagine sumară despre modul în care cititorii din primul secol abordau Vechiul Testament cu o perspectivă cristocentrică.

În plus, Evanghelia după Matei răspunde la întrebarea din mintea oricărui cititor evreu: „Dacă Isus este regele evreilor, atunci unde este împărăția promisă a lui Dumnezeu?” Matei arată că Isus chiar i-a oferit lui Israel împărăția, dar oferta a fost respinsă (Matei 4:17; 16:13-28; 21:42-43). Lucrarea principală a lui Dumnezeu în lume se realizează astăzi prin Biserica lui Hristos, după care Hristos va reveni pe Pământ și va pune bazele împărăției Sale, conducând lumea din Israel.

Care este ideea principală?

Matei a scris această relatare despre lucrarea lui Isus pentru a arăta că Isus a fost și este cu adevărat Regele, Mesia cel îndelung așteptat de Israel. El demonstrează această preocupare încă din primele rânduri: „Cartea genealogiei lui Isus Mesia, fiul lui David, fiul lui Avraam” (Matei 1:1). După aceea Matei îi poartă în mod constant pe cititorii săi prin Vechiul Testament, oferind mărturii ale Vechiului Testament despre nașterea lui Isus, despre Betleem ca loc al nașterii lui Isus, despre fuga în Egipt, despre uciderea pruncilor din ordinul lui Irod, despre începutul lucrării lui Isus. Într-o lume în care mulți din comunitatea evreiască revendicau rolul de Mesia, dedicarea lui Matei pentru întemeierea vieții lui Isus în terenul ferm al Vechiului Testament a făcut ca Isus să fie mult deasupra acestor falși mesia. Apostolul creionează un portret al Domnului care subliniază unicitatea Lui printre toți cei care au trăit vreodată pe acest Pământ.

Cum se aplică aceste lucruri la viața mea?

După ce au îndurat patru sute de ani de tăcere din partea profeților, poporul lui Dumnezeu trebuie să se fi întrebat dacă nu cumva Dumnezeu îi părăsise. După secole de comunicare regulată cu Dumnezeu, poporul a rămas fără un profet autentic sau un purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. Dar prin lucrările lor, Ioan și Isus au amintit poporului lui Dumnezeu că El nu îi uitase. Tăcerea lui Dumnezeu din perioada aceea a fost doar un precursor al momentului de inițiere a planului de răscumpărare gândit de Dumnezeu. Dumnezeu nu îi uitase, El își amintea de poporul Său. Matei a clarificat acest lucru.

Acest lucru era adevărat atunci și sigur este adevărat și azi. Simți vreodată că Dumnezeu te-a părăsit sau că rămâne tăcut în fața cererilor tale? În timp ce citim paginile Evangheliei după Matei, Îl vedem pe Isus Hristos revelat ca Rege și Mesia al lui Israel și mai mult decât atât, Îl vedem ca Dumnezeu venit pe Pământ în trup și acest lucru ne amintește de dragostea Lui imensă pentru noi. Acum Domnul Isus cel înviat și înălțat la cer este cu noi mereu și va fi cu noi mereu, până la sfârșitul timpului (Matei 28:20).

Trimiterea ucenicilor de către Hristos continuă să fie mandatul nostru astăzi: „Faceți ucenici din toate neamurile” (Matei 28:19). Lucrarea lui Hristos, de zidire a Bisericii Sale, este o lucrare pe care El o face prin fiecare dintre noi.